Week-endul trecut, așa cum ne-am obișnuit în ultimii 21 de ani, ne-am reunit din nou, membrii ADAR, la Iași de această dată pentru ședința trimestrială a organizației noastre.

Ne-am propus să vizităm două locații importante pentru industria vini-viticolă din Republica Moldova: Mileștii Mici și Cricova. Așa că ne-am întâlnit toți, cu mic cu mare, la motel Bucium de unde, a doua zi dimineață, am purces la drum.

Prima oprire am făcut-o la Mileștii Mici, în zona centrală a țării, la 15 kilometri de Chișinău. Alături de gazdele ”Combinatului de Vinuri de Calitate” am fost întâmpinați și de către Andrei Gurin, șeful Inspectoratului de Stat Pentru Supravegherea Producției Alcoolice, care ne-a și ajutat, de altfel la organizarea acestui periplu.

Societatea în sine, se află în proprietatea statului, lucru care m-a făcut să am senzația unei întoarceri în timp, în urmă cu 20 de ani întâlneam și în România același gen de combinat. Cel de aici își desfășoară activitatea într-o veche carieră de piatră, cu o lungime a galeriilor ce însumează peste 200 de kilometri, motiv pentru care a și intrat în World Guiness Book.

Am vizitat galeriile de piatră, izvorul subteran, cazele cu vinuri lăsate la păstrare, o vinotecă cu adevărat impresionantă, timp în care am ascultat explicațiile oenologilor autohtoni. După plimbarea făcută am trecut la procesul de degustare. Ne-au fost prezentate vinuri proaspete, producție 2014 și 2012, albe și roșii. De aici, mi-a rămas în minte un Sauvignon din 2012. Mai apoi am trecut la degustarea vinurilor de vinotecă. Remarcabile au fost vinurile din recolta lui 1986, care în mod cert a fost unul excepțional. Atât Cabernet Sauvignon-ul, cât și Trandafirul Moldovei au evoluat foarte bine și încă mai au potențial de evoluție.

Am părăsit Mileștii Mici, dar nu înainte de a ne întâlni cu Eduard Grama, vice-ministru al agriculturii și industriei alimentare. Am schimbat câteva idei referitoare la reglementările de piață, Moldova urmând a implementa o certificare a vinurilor similară cu cea din România, altfel spus, o aliniere la standardele europene. Felicitări!

Am plecat mai departe în călătoria noastră către Cricova. Am traversat Chișinăul și iată-ne ajunși la Combinatul de Vinificație Cricova, de asemenea o întreprindere de stat, dar una în care s-a investit foarte mult în ultima vreme. Combinatul de la Cricova este unul de importanță strategică pentru Moldova, de asemenea vinurile sunt considerate ca fiind produse de interes strategic pentru promovarea țării și, trebuie să recunosc, Moldova face o promovare foarte bună, de multe ori chiar mai bună decât noi, în România.

În ciuda faptului că Moldova nu beneficiază de fonduri europene, combinatul de la Cricova este complet modernizat. Totul se desfășoară la cele mai înalte standarde, începând cu recepția de struguri, fermentare, tratare și condiționare, în cisterne noi de inox. De asemenea este instalată o performantă linie de îmbuteliere care poate lucra de la 5000 până la 11 000 de sticle pe oră, pe diferite tipuri de vin, spumant sau liniștit, diferite tipuri de butelii și de etichete autocolante sau cu adeziv. La întrebarea pusă de mine referitor la numărul de persoane care deservesc linia de îmbuteliere pe un schimb, am constat că sunt doar 6, o productivitate cu adevărat impresionantă.

Am plecat, mai apoi, în excursie prin orașul subteran, ale cărui tunele însumează o lungime de peste 120 de kilometri. Ne-am oprit să vedem vinurile de vinotecă și colecțiile personale ale diferiților șefi de state. De menționat este că, în vinoteca de la Cricova, se află o parte din vinurile capturate de armata germană în timpul ocupației Franței, care, recuperată de armata rusă, a ajuns în beciurile de la Cricova, unde fac parte din tezaur. Am urmat mai apoi sălile de degustare, care au diferite mărimi și tematici. Am văzut inclusiv sala președinților unde, la un moment dat, însuși Vladimir Putin și-a sărbătorit ziua de naștere.

După lunga călătorie în orașul subteran, a venit momentul mult așteptat al degustării de vinuri însoțit de un ospăț, la care știm cu toții, moldovenii se pricep de minune. La aperitiv, alături de plăcinte, am degustat un Chardonnay 2014 și un roze din același an, un vin proaspăt, fructuos. Apoi am trecut la vinurile roșii, am degustat o Rară Neagră (Burgund Mare) și un Cabernet Sauvignon, ambele asortate din belșug cu tradiționalele sarmale, care nu erau mai mari decât o măslina. Ambele vinuri au fost remarcabile, primul mai subțire și cu o aciditate mai mare, iar cel de-al doilea mai corpolent și mai complex, cu lemn bine integrat.

La final, mulțumind gazdelor pentru ospitalitate, am plecat pe lungul către casă, unde ne aștepta o nouă vizită, la o cramă recent inaugurată.

Târziu, în noapte, am ajuns la Trifești, în județul Iași, la Domeniile Lungu, unde ne aștepta un pahar de Sauvignon Blanc rece la care ne-am gândit tot drumul după torida, pe atunci, zi de august.

Dimineața următoare, a început degustarea profesională cu tematica Sauvignon Blanc și Roze. Am văzut și degustat 30 de vinuri, le-am comentat, am împărtășit impresii. Așa cum am mai spus, ADAR-ul reprezintă o școală pentru noi, unde învățăm continuu lucruri noi despre vinuri, cum să le evaluăm, cum să le descriem mai exact. Experiența acumulată aici te ajută să vezi și alte vinuri, pentru a le putea poziționa pe ale tare acolo unde merită să se afle.

Am încheiat degustarea cu vizita în cramă, acolo unde am avut libertatea de a degusta și alte vinuri, din afara tematicii. Desigur că Sauvignon-ul și Busuioaca au fost mai bune de la robinetul cisternei decât degustate din sticlă. Dar aici este și mâna colegului nostru, Gabi Stoica, care are o bogată experiență și care mereu a făcut vinuri medaliate atât în țară cât și în străinătate.

Domeniile Lungu fac parte dintr-o fermă agricolă mai mare, fermă ce exploatează 120 de hectare de vie, o suprafață de 3.000 de hectare de cultură mare, o suprafață pomicolă, o fermă decapre, dar și un punct agro-turistic cu pensiune și iaz. Suprafața agricolă, ce beneficiază de un sistem de irigații modern, produce semințe certificate, în parteneriat cu marii producători din domeniu.

Domnul Lungu, proprietarul fermei, merită felicitări, pentru că în cei 15 ani de când a pornit la drum, a reușit să ajungă de la 150 de hectare, la 3.000, reușind să lucreze terenul comasat, ferma acestuia nefiind cu nimic mai prejos decât cele pe care le-am vizitat luna trecută în Germania. Mă bucur că și la noi se poate, asta înseamnă că drumul pe care am pornit este unul bun.

Așa a decurs, ultimul, dar nu cel din urmă eveniment organizat de ADAR. Lucruri noi, oameni frumoși și locuri deosebite. Deja devin nostalgică.