Am plecat spre aventura argentiniană cu 2 repere: o carte citită în copilărie (lectură suplimentară obligatorie) Cuore sau De la Apenini la Anzi de Edmondo de Amicis și… tangoul.

Primul venea cu fascinația lumilor exotice în care nu credeam că voi putea ajunge vreodată (era inainte de ’89, cand nici nu puteam spera la un astfel de vis) și al doilea era însoțit de pasiunea și farmecul unui dans a cărui descriere mă fascinase în cărțile lui Camil Petrescu și pe care l-am “prins” și înțeles un pic la cursurile de dans din liceu.

Intuiam că va fi splendid, o aventură unică, o poveste de viață de neuitat, dar tot ce am văzut, perceput și simțit la 12000 km de Sibiu mi-a rămas lipit de suflet și mulțumesc nespus lui Mitichi, Feeric Fashion Week and Team, Eduardo și Diego, care mi-au fost companioni unei călătorii care ar trebui să fie pe BucketList-ul fiecărei vieți.

Buenos Aires este un oraș al contrastelor, o combinație fascinantă între Europa cu arhitectura din Milano, Paris și America cu străzi perpendiculare înțesate de energie umană caldă, pasională, ca un ritm de milonga .

E un oraș plin de verde, cu parcuri, copaci, verdeață oriunde te întorci. Oamenii sunt cu-adevarat minunea acestui loc, deschiși, amabili, cu zâmbet sincer și dornici să te înțeleagă&asculte, chiar dacă nu le vorbești limba.

Am locuit în Recoleta, nu departe de un vestit cimitir cu cavouri impresionant (așteptam să apară și niște vampiri-frați ai celor din Transilvania noastră J), dar am găsit doar mormântul Evitei.

Mă mai trezesc și acum cu dor de cafeneaua cochetă din colțul străzii, care îmi acompania diminețile, unde beam “cafiaua“ împreună cu un/o medialuna (ați fi putut găsi un nume mai bun pentru croissant?).

Harta amintirilor mele din Buenos Aires are urmatoarele repere:

• Puerta Madero pe malul râului River Plate o zonă de agrement cu multe restaurante

• Un obelisc în jurul căruia se învârtea totul. Nu știu cum dar invariabil la un momet dat, aflați în locuri diferite vedeam obeliscul. 
• Un hipodrom unde sunt curse de cai, frenzie și pariuri. Dar și prezentări de modă între curse. Acesta era Palermo – curse de cai , zonă comercială cu outleturi și restaurante unele deschise publicului altele private, cu circuit închis unde am avut plăcerea să fim invitați la o cină peruviană despre care am să vă povestesc mai încolo.
• San Telmo un cartier ce m-a făcut să mă gândesc la New Orleans. Am fost duminica în zi de târg. O stradă exagerat de lungă, cam 20 de blocks, plină cu tarabe unde se vindeau de toate. Suveniruri, căni de mate (un ceai care se bea dimineața și unde se amestecă apă fierbinte și ceai și se folosește un pai cu sită la capătul dinăuntru pentru filtrare), articole din piele, multă piele, bijuterii artizanale, dulce de leche, antichități și tot ce ai putea găsi la un târg dar și ceva în plus. Îmi pare rău că nu am putut sta mai mult aici.
• Cartiere din beton și sticlă, blocuri imense de 52 de etaje.
• Un contrast frumos cu o rulotă de street food unde am mâncat, ce altceva decât sandvich cu bife de lomo, cu de toate…ochiuri, jambon, legume, halapenjo, salată.
• O seară într-un bar vechi, Los Galgos, un loc conservat identic cu ce fusese în anii ’30, un loc unde nu aveai voie să schimbi nimic sau să faci vreo modernizare. În orice clipă, dacă Hemingway ar fi intrat pe ușă, nu m-aș fi mirat.
• O seara pasională de tango în cartierul Almagro unde se află “Il Cathedral de Tango”, un loc boem cu pahare de plastic dar vin bun, cu lucrări de artă atârnate pe pereți de parcă te aflai într-un atelier imens, o hală unde toți dansau tango sau învățau să danseze. Nu era obligatoriu să fi însoțit ca să poți dansa.

Dar experiența cea mai interesantă a fost invitația la cină a unor prieteni ai gazdelor, care ne-au răsfățat cu carnea făcută la grătar, un assado, cel din terasa de la ultimul etaj, de unde puteai vedea aproape tot orașul, un grătar făcut în niște ouă mari, ceramice, ce păstrau căldura. Aici am cunoscut-o pe Monica, prietena gazdei și am petrecut seara ascultând povești fascinate despre istoria Argentinei și despe faptul că nimic nu este întâmplător…

Va urma…