Cu ocazia desfășurării în aceste zile, la Rășinari, jud. Sibiu, a festivalului Brânzei și Țuicii, ediția XII, am participat la o dezbatere interesantă în care am discutat despre fondurile europene și oportunitățile pe care le-ar putea reprezenta noul PNDR 2014-2020 pentru dezvoltarea rurală în Mărginimea Sibiului.

Așa cum este ea definită de marele geograf român, Vintilă Mihăilescu, Mărginimea Sibiului reprezintă o regiune etnografică cu caracter unic în România, situată în partea de Nord-Nord Est a munților Cindrel, în Județul Sibiu. Valoarea etnoculturală a zonei este marcată de păstrarea culturii românești, de tradițiile legate de oierit, costumele populare sau arhitectura gospodăriilor țărănești. Principalele localități din Mărginime sunt: Rășinari, Săliște, Sibiel, Tilișca, Jina, de unde vine faimosul Ghiță Ciobanul, Gura Râului, Sadu și Râu Sadului.

În cadrul dezbaterii am analizat efectele produse de vechiul PNDR, 2007-2013, din care au fost absorbite de către GAL-uri fonduri în proporție de 96%. Acestea au fost atrase preponderent pe măsura ce se referă la dezvoltarea satelor, îmbunătățirea serviciilor de bază pentru economia și populația rurală, punerea în valoare a moștenirii rurale, dar și pe tinerii fermieri.

Mare parte din aceste proiecte au fost depuse de autoritățile publice locale. Deși cu un grad de absorbție atât de mare, au existat probleme destul de serioase. Pe lângă faptul că pentru aprobarea unui proiect sunt necesare o groază de acte, unele absolut irelevante, una din marile dificultăți este reprezentată de perioadă exagerat de lungă scursă de la implementare până la finanțare, ceea face ca timpul pentru partea de executare să fie unul prea scurt, iar asta duce la executarea unor lucrări slab calitative, făcute de mântuială. Spre exemplu, dacă durata unui proiect este de trei ani, din momentul cererii până când se finanțează trec doi ani și jumătate, apoi beneficiarii sunt obligați să execute proiectul în 3 luni. Termen imposibil pentru o lucrare de calitate.

O altă problemă pe care am observat-o de mai multă vreme și care mi-a fost confirmată de primarii din zonă este percepția asupra celor care inițiază proiectele. Aceștia sunt priviți din start ca potențiali fraudatori, sunt priviți ca posibili infractori și hoți, iar nu ca niște oameni de bună credință așa cum ar fi normal. Dacă noi între noi ne privim în acest mod, cam ce părere ar putea avea cei de la Bruxelles? Cred că a venit timpul ca acest lucru să fie schimbat. Avem nevoie de oameni profesioniști, care să fi activat în domeniu, pentru a putea înțelege tot mecanismul.

O altă problemă sesizată este suprapunerea programelor naționale subvenționate de guvern cu cele finanțate de fonduri europene, ceea ce crează confuzie. Avem nevoie de a elabora o politică de dezvoltare pe segmente integrate, orientată pe nevoile cetățeanului.

De asemenea, orașele mici, cu puțini locuitori, nu au fost cuprinse în vechiul PNDR și nu au beneficiat de finanțare. Având în vedere numărul mare de cereri depuse către AFIR Alba, în cazul nostru, răspunsul și plata vor veni în afara termenului, iar proiectele riscă să rămână neimplementate. O soluție simplă ar fi proiectele tip, agreate de autorități, care ar necesita puțin timp de la implementare până la finanțare și executare, aceasta ar duce la o accesare mai eficientă a fondurilor europene.

Am adus în discuție și oportunitățile noului PNDR, care, din păcate, are ca trăsătură generală aceeași problemă, gradul ridicat de birocratizare, necesitatea unui număr impresionant de hârțoage inutile.

După finalizarea dezbaterii am mers la deschiderea festivalului, unde ne-am bucurat de sărbătoare alături de producătorii tradiționali, care au venit cu țuică și brânză, dar și cu miere și preparate din carne pe care le-am degustat cu mare plăcere.