Antreprenoriatul e o călătorie splendidă, cu multe satisfacții, dar și provocări mari. De multe ori…prea mari. Și nu puține sunt momentele în care obosim și când ajungem să ne întrebăm: oare nu ne-ar fi fost mai ușor să fim angajați undeva ?

Recunoașteți dilema, întrebarea, tema, nu? 🙂

Eh, asta discutam zilele trecute cu o prietenă care se ocupă cu vânzarea de vin. Se plângea că a dat destul de mult vin în piață, dar nu îi sunt plătite facturile, cu toate că vinul s-a vândut deja. Și evident trebuie să-și plătească furnizorii. Și angajații. Și taxele și impozitele.

Care este soluția? Cum poți să o scoți la liman? Cum să faci în așa fel încât să “te descurci” cu toate?

Și e lașitate sau curaj să te oprești din antreprenoriat și să spui “Gata! Nu mai pot”?

Aceeași luptă, ca a prietenei mele, o au mii de antreprenori români care și-au asumat aventura antreprenoriatului (și-așa plin de enorm de multe pericole, provocări, surprize neplăcute) într-un stat în care legile sunt făcute, parcă, să nu sprijine investițiile private. Capitalul românesc în economie a scăzut la 8%. Statul este cel mai mare și mai puternic angajator, cu cele mai mari salarii și cele mai sigure. Și vă spun din mica mea experiență de angajat al unui minister, că fiecare dintre angajații statului se luptă din răsputeri să-și păstreze în primul rând postul și să-și protejeze interesele personale.

Așadar, o data cu povestea si lupta prietenei mele, am ajuns, din nou, să reflectez asupra deciziei deja luate & asumate.

Cu siguranță că nici pentru mine nu e ușor. Freelancing-ul îți dă libertate, dar și apneea veșnicei întrebări “daca nu va mai merge?”. Ca în toată piața, banii vin greu, niciodată la timp și nu poți să faci deloc previziuni, planning sau strategie de termen lung.

Dar, ca sa fiu sinceră cu mine, mai puține au fost momentele de nefericire decât cele de fericire din tot traseul meu antreprenorial. Banii, am reușit să-i am când a fost nevoie. Și nu au reprezentat niciodată un scop în sine.

Iar cel mai important e…proiectul. Visul meu mare ca vinurile din România sunt cu-adevarat minunate și pot deveni un promotor de țară fara egal și cusur.

Și odată ce mi-am amintit asta, nu mai am nicio îndoială. Asta e calatoria, menirea, provocarea mea.

Gândindu-mă la mine, am găsit și răspunsul pentru prietena mea: “Merită? Îți place ce faci? Atunci strânge din dinți și dă-i drumul mai departe”.

Ah, și ia un pahar de vin. Vin din România. 😉