Cine a fost primul? Oul sau găina? Chef-ul sau restaurantul?

0 Comment

Știți că nu este nimic întâmplător în viața asta, nu?

Fiind jurat în multe concursuri internaționale intru în contact cu foarte multe persoane. Și este ceva peste care nu pot trece… prostia și ignoranța. Poate credeți că mă abat de la subiect cu această ultimă remarcă, dar aveți puțină răbdare.

Carlotta este o colegă pe care am cunoscut-o în juriu la Berliner și cu care ne-am intersectat și in Asia, la Daejeon, fiecare încercând să ne promovăm vinurile din țările de unde venim. Trebuie să vă spun că de fiecare dată ea a făcut o treabă foarte bună pentru Spania, țara adoptivă, deși s-a născut în Italia. Anyways, Carlotta colaborează cu o revistă ce face review-uri restaurantelor cu specific local și în urma unei vizite în România, complet întâmplătoare, a ajuns să guste din bucătaria noastră, reinterpretată la Maize. I-a plăcut locul și a dorit să scrie și să îl recomande mai departe. Ediția din septembrie așteaptă articolul și confirmarea restaurantului.

Dar ce să vezi? Suntem în România și aici lucrurile se întâmplă după o logică doar a lor.

Ei bine, Maize este restaurantul care se dorește promovat, chiar dacă “faimosul” lui chef a părăsit corabia. El a fost primul! Chefi se mai găsesc care să facă rețetele sau să vină cu unele noi. Creativitatea le lipsește cel mai puțin românilor, dar Maize e doar unul. Și merită mai mult din partea celor cu care se asociază.

E drept că sunt părtinitoare, dar în momentul în care “chef-uțul” mai sus menționat îmi spune că vinurile românești nu se ridică la standarde și nu sunt constante de la an la an, chiar că am o problemă. Serios? Cât de bine cunoști tu vinurile și soiurile românești? Eu lucrez de 20 de ani în domeniu și de la an la an văd evoluție și schimabre doar în bine. De ce nu asociem mâncărurile românești cu soiuri tradiționale din zonele de proveniență? De ce nu ne place ce e al nostru, chiar și atunci când e bun?

Maize a fost cel care a inițiat un trend, un restaurant care a fost premiat pentru management și care merită în continuare atenția noastră. Vă întreb cum ați mânca niște sarmale? Cu Fetească Neagră din Dealu Mare sau cu Mencia din Bierzo? Dar pomana porcului ? Cu un Negru de Drăgășani cu Novac sau cu un Barolo? Dar o oaie cu ce credeți că merge?

Evident #întrebpentruunprieten…

Mi se pare că a vorbi doar pentru a avea o părere e o boală de care ne contaminăm tot mai mulți români în ultima vreme. Uitați-vă cum gestionează instituțiile statului comunicarea celui mai groaznic caz de omor de care am auzit în ultimul timp. În ce lume trăim? Nici nu vreau să-mi aduc aminte de acea copilă, de povestea cu 112, eu fiind mamă de trei fete.

Nu suntem în stare să avem verticalitate? Unde s-a pierdut gena asta? Onoare, principii? Ce naiba, chiar nu ne intereserază ce lăsăm în urmă?

Abia aștept să mă văd cu Nicoleta de la Maize și, fiind în poziția în care pot influența lucrurile, le voi face să fie corecte. Celor care sunt îndrăgostiți de bucătăria românească interpretată sau nu le pot da în scris că experiențele pe care nu le vor uita vor fi doar cu vinuri românești, soiuri vechi, de preferință din zona de unde provin preparatele. Și scriu asta în avion, întorcându-mă  de la un concurs internațional de vin cu 6200 de probe înscrise, unde, în una din cele 4 zile de degustare, am avut o serie de vinuri din România, ale Liviei, cu Șarbă, Plăvaie și Aligote și cărora le-am dat note de aur și argint.

M-aș bucura să aflu de la voi ce vinuri beți de Crăciun. M-aș bucura să fie românești.