Ca să pot găsi un apartament ar fi bine să știu ce vreau. În contextul în care căutăm împreună, Laura și cu mine, eu trebuie să mă limitez la ceva mai ieftin. Pe de o parte aș vrea tare mult să le știu aranjate și pe Lara cu camera ei, pe de altă parte un apartament al meu aici mi-ar da siguranță și liniște. Un punct de sprijin că să răstorn lumea. Oare v-am spus că obțin totdeauna ce îmi doresc? Aspectul negativ este că după ce obțin îmi dau seama că de fapt nici nu îmi trebuie…și cu atât mai mult, apartamentul pe care îl caut, nu trebuie să fie obiectul unui astfel de capriciu.

Mă sperie puțin acest aspect și tocmai de aceea aș vrea să fiu echilibrată și rațională, iar impulsivitatea și spontaneitatea să le las puțin deoparte. Este o investiție importantă și sub nicio formă nu pot să risc acești bani.

Mie îmi plac foarte mult apartamentele interbelice, cu camere înalte de trei metri, cu lumină, spațioase și bine împărțite. Un apartament cu ferestre mari, terasă generoasă și dacă se poate la nivelele superioare, deasupra smogului de unde să de vadă doar acoperișurile caselor sau o priveliște superbă a Bucureștiului, ”on the top of the world” ! Și blocul unde stau acum este interbelic și fără risc seismic, poate de aceea pasiunea pentru el.

Aprofundând cerințele pentru creditare, trebuie să găsesc un apartament fără risc seismic, maxim urgență doi, iar zona care mie îmi place, Icoanei, Armenească, ultracentral, are foarte puține locații lipsite de risc seismic. Am găsit nenumărate apartamente, situate în blocuri solide, însă cu risc seismic. Unul pe care trebuie neapărat să dați click să-l vedeți situat pe Jean Louis Calderon la nr 61, etajul 5. Are tot ceea ce îi trebuie, locație, suprafață, potențialul unei renovări superbe.

Nu cred că m-aș putea despărți de centru și să plec de aici. Sub nicio formă nu mă văd petrecându-mi ore în mașină, numai de dragul de a avea un apartament sau o casă la aer curat, lângă pădure. Parcă m-aș muta pe sate. Când o să vreau asta voi pleca la Sibiu, însă atâta timp cât mă duc la evenimente în zona centrală am nevoie să fiu pe o rază de tarif minim de bolt/uber. Poate pe viitor îmi voi lua bicicletă sau un scuter însă lucrurile se vor petrece tot în jurul casei. Luxul de a sta departe este prea mare pentru mine.

Concluzia este următoarea: caut un apartament cu trei camere, două dormitoare, semidecomandat și încep serios să mă gândesc că trebuie să iau în calcul și opțiunea de două camere decomandate. Am primit multe sfaturi, printre care și faptul că ar trebui să caut apartamente făcute imediat după cutremurul din ‘77, când Ceaușescu a schimbat normele de construcție și se făceau doar blocuri de patru sau de opt etaje, foarte bine consolidate, însă mult prea mici, foarte mici pentru gustul meu. Nu suprafața este cea care mă deranjează foarte mult, ci înălțimea. Apartamente de 2,5 -2,6m înălțime, unde îți cade tavanul în cap și simți că nu mai ai aer.  Nu știu de ce îmi plăceau în copilărie, poate fiindcă se asemănau cu casele de jucărie. Deci nu, asta exclus!

Caut în continuare, aproape am învățat pe de rost anunțurile pe imobiliare.ro. Am sentimentul că vreau prea mult, la trei camere cele pe care mi le permit au risc seismic, cele fără sunt prea scumpe.  Am început să mă uit și după cele cu două camere, poate am mai mult noroc. Două camere decomandate, poate fi o opțiune bună, nu?