Particip al doilea an la acest concurs, unde mi-am dorit să particip de foarte multă vreme, fiindcă are un caracter itinerant și în fiecare an vezi ceva nou. O nouă regiune vitivinicolă desigur, alte vinuri, oameni noi, locuri interesante.

M-am bucurat când m-am întâlnit în aeroport cu o echipă mai mare, dar mai ales să merg împreună cu vechea mea prietenă, Lorena Deaconu. Pe lângă colegii de anul trecut, Horia Hasnaș, Valentin Ceafalău, Cătălin Păduraru, Cosmin Popescu, în acest an ni-i s-au alăturat prof. Valeriu Cotea, Sergiu Nedelea și Otilia Chiriță. Grup mare, frumos și plin de entuziasm.

Alături de colegii din Moldova (5 moldoveni foarte profi si connoisseur-i), am fost o echipă impresionantă. La acest nivel, unirea funcționează foarte bine, mai ales că vinul este un liant potrivit, cu o istorie mai veche decât orice hărți teritoriale și tăvăluguri ale vremurilor.

Au fost jurizate peste 9000 de probe în 61 de comisii, cu 5 mai multe decât anul trecut, la Plovdiv. Vă dați seama doar câte sticle au fost? 36000 de sticle în total de înregistrat și ordonat și de împărțit în serii pentru fiecare comisie. O muncă impresionantă, despre care vă pot spune, din experiență, că și pentru 150 de probe îți ia timp, daramite pentru 9000!

Am jurizat vinuri din Spania, Franța, Italia și Portugalia.

Am avut o serie de șampanii, dada, chiar șampanie, nu spumant, dintre anii 2008 – 2002. Am inceput cu cele mai proaspete, desigur, unele déjà oxidate și fără perlaj, altele încă excelente. O lecție în plus. Vinurile roșii, este clar, au dominat ca o consecință a tendinței de consum.

Am avut două serii de vinuri de Bordeaux, cele nebaricate cu note mai bune decât cele baricate. Am dat note bune vinurilor spaniole din Castilla la Mancha, dar și celor din Portugalia, ce nu au diferit foarte mult de cele pe care le-am văzut la Berlin în iarnă, la fel fructoase, pline și complexe din Touriga Nacional, Touriga Franca sau Alicante Bouschet.

Am fost o comisie liniștită și echilibrată; cu toate că nu am vorbit foarte multe între noi, diferențele între note au fost mici de cele mai multe ori, foarte rar am avut divergențe de opinii. Desigur, colegul nostru din Spania a fost clar că preferă vinurile cu mult lemn, așa cum se fac pe aici. Well.. a fost un tur de forță ce a presupus concentrare. E o mare responsabilitate și fiecare vin trebuie analizat cu atenție și pe îndelete, fiindcă fiecare producător a trimis la concurs cele mai bune vinuri din cramă.

Desigur, surpriza a fost când s-a anunțat în ultima zi locul următoarei ediții, dezvăluire pe care toată lumea o așteaptă cu sufletul la gură. Ei bine …la anul mergem în China, tocmai la Haidian, un mic cartier de aproape 4 mil de locuitori din Beijing. Este prima dată când acest concurs părăsește Europa. Și asta fiindcă, între timp, China este al doilea cel mai mare producător de vin din lume și are toate șansele să ajungă la anul, cel mai mare. Vă dați seama? Consumul de vin a crescut la 1,4litri/capita! Am povestit cu colegi care au avut vinuri chinezești la degustare și mi-au mărturisit că au fost surprinzător de bune.

Cele trei zile de concurs s-au încheiat cu o seară festivă minunată, organizată de gazdele noastre, cu diverse momente, dar cel funny a fost când o parte din colegi au “dansat” Kamate, Kamate kaora, kaora, ca la rugby, cu versuri cu tematică vinicolă, bineînțeles; datorită asocierii dintre producerea vinului și jocul de rugby, indiferent de vreme, în fiecare anotimp, pentru care trebuie să fii tot timpul antrenat și pregătit.

Nu a mai contat că autobuzul către aeroport a plecat la 3 dimineața și am ajuns acasă puțin obosiți. Au fost câteva zile trăite intens, o aventura vinicolă superbă, pe care-am savurat-o cu mare plăcere. Pe curând!