Am știut că va fi o experiență minunată de anul trecut, când la Plovdiv ne-a fost prezentată următoarea destinație a Concours Mondial de Bruxelles : Spania – Valladolid (am avut parte și de un preview delicios cu un prânz impecabil, cu miel, exact în ziua de Paște).

Așadar, iată-mă: ole!

După un zbor relativ lung, cu escală la München, plecați de dis de dimineață cu avionul de 6:20, după alte 3 ore în autocar pâna la Valladolid, am ajuns! O minunăție de regiune, un oraș istoric, fostă capitală a regatului, în prezent capitala regiunii Castilla y Leon, martora încoronării lui Ferdinand III de Castilla, un spațiu al culturii, care de-a lungul epocilor a găzduit artiști faimoși.

Ne-au împrăștiat pe toți cei peste 320 de jurați în 12 hoteluri din tot orașul, nu înainte să primim program și pliante cu ce am putea de vizita.
{O notă cu …optimism😊. Anul acesta, la competiția foarte apreciată de connaisseuri, participă 9 români, față de 5 anul trecut, iar asta e prima veste bună. Dar trebuie să recunosc că vecinii de la sud de Dunăre s-au descurcat foarte bine, mai bine și în acest an din juriu fac parte 25 de bulgari.}

Mica dezamagire, că nu am nimerit împreună cu colegii români și că sunt singură la un alt hotel, mi-a trecut fără nicio remușcare când am văzut hotelul… Ce delectare, ce bucurie: El Coloquio de Los Perros poarta numele unui roman al lui Miguel de Cervantes pe care acesta la scris aici, în Valladolid. E superromantic, cu un șarm așezat și foarte confortabil, iar localizarea e de vis: stau în piața universității în mijlocul căreia tronează desigur statuia lui Cervantes.

Am început experiența spaniolă cu recepția de bun venit de la Teatrul Calderon de Barca și ce loc mai potrivit și mai sugestiv ar fi putut găsi organizatorii, pentru o justificată asociere între vin și cultură ?

Eh, cate am avea de învățat și noi de la toate aceste detalii și mixuri pline de inteligență și sens… Îmi aduc aminte cu mare tristete si un strop de frustrare că Ministerul Culturii din România a interzis desfășurarea concursului autohton în Biblioteca Națională a României… Din păcate, suntem departe de a înțelege cât de plină de revelații, potențial și cultură este industria vinului. Încă nu știm și nu reușim să pricepem cu relaxare, că vinul nu e alcool gol, ci e poveste și poartă ascuns în el povești arhitecturale, frumos, istorie, artă, cultură…
Eh, colegii spanioli știu din plin asta, au cu-adevarat viziunea clară a unei industrii a vinului foarte respectate și îi văd cât sunt de mândri de vinurile, de moștenirea lor și cât de bine știu să promoveze valorile locale.
Despre vinurile de la Valladolid ? Vă spun azi doar atât: soiuri locale. Tempranillo, Verdejo, Prieto Picudo, Garnacha, Mencia. Toate, deosebite. Revin cu detalii 😊.