Rosé-ul rămâne, fără îndoială, cel mai fotogenic vin. Dar dincolo de estetica lui „instagramabilă”, este poate cel mai seducător prin versatilitate: delicatețea și finețea unui vin alb, dublate de o structură subtilă, uneori surprinzător de atletică, care amintește de vinurile roșii. Este acel echilibru perfect între lejeritate și caracter.

Primăvara abia se instalează. Aerul încă păstrează o răcoare timidă, dar lumina devine din ce în ce mai caldă, zilele mai lungi, iar gândul fuge instinctiv către primul pahar de rosé savurat în soare. Este mai mult decât un vin — este o stare.

Calabria. Între mare, lumină și vin

După patru ani, am redescoperit Calabria — de această dată pe malul Mării Ionice, în apropiere de Cirò. Sudul Italiei are acel dar rar de a te face să te simți imediat „acasă”, chiar și atunci când ești departe. Doar nuanțele hipnotice ale Mediteranei îți reamintesc că ești, de fapt, într-un alt colț de lume.

Trei zile de concurs. Trei zile de concentrare, rafinament și descoperire.

Peste 55 de degustători internaționali, din 20 de țări, au evaluat în orb peste 1.100 de vinuri rosé din 30 de țări. O radiografie autentică a tendințelor globale și a diversității stilistice.

Pentru mine, ediția aceasta a venit și cu o premieră: rolul de președinte de comisie. O onoare și o responsabilitate pe care am trăit-o cu bucurie și respect. Alături de buyeri, jurnaliști și profesioniști din industrie, am format o echipă echilibrată, în care fiecare perspectivă a contat.

Stiluri, identitate și terroir

Unul dintre cele mai fascinante aspecte în astfel de degustări este momentul în care începi să „recunoști” vinul — țara, uneori chiar regiunea.

Franța rămâne etalonul incontestabil. Rosé-uri cu culoare delicată, aproape diafană, dar cu o eleganță și o structură impecabile. Provence-ul este, fără echivoc, reperul absolut. Languedoc, Bordeaux sau Corsica vin aproape, dar cu o ușoară notă de rusticitate în comparație cu rafinamentul emblematic al Provence-ului.

Italia a impresionat puternic anul acesta, în special Abruzzo, cu două Mari Medalii de Aur. Unul dintre vinuri — Talmonti Rosé 2025 — a fost, fără exagerare, una dintre revelațiile competiției.

Și poate că ceea ce face această experiență și mai specială este faptul că două dintre revelațiile oficiale ale concursului au fost jurizate chiar în cadrul comisiei mele.

A doua revelație vine din România — Issa Pinot Noir Rosé 2025 — un vin care confirmă direcția clară în care se îndreaptă rosé-ul românesc și potențialul său pe scena internațională.

Am avut, de altfel, o serie consistentă de rosé-uri românești foarte bine realizate, atât în secțiunile dedicate, cât și în serii mixte, ceea ce mi-a confirmat încă o dată diversitatea stilistică a producătorilor noștri.

În total, România a înscris 51 de probe și a obținut 17 medalii — o rată de succes de 33%.
Rezultatul? O Mare Medalie de Aur, 6 medalii de aur și 10 medalii de argint.

Este mai mult decât un scor. Este o validare. O prezență care nu mai poate fi ignorată.

Rosé-ul, între tendință și emoție

Este adevărat: rosé-ul nu mai este în același val de consum ca înainte de pandemie. Dar își păstrează farmecul. Și, mai ales, relevanța.

Pentru că rosé-ul nu este doar despre trend. Este despre moment. Despre lumină. Despre atmosferă. Despre acea senzație subtilă că vara începe puțin mai devreme, într-un pahar.

Iar competiții precum Concours Mondial de Bruxelles nu sunt doar despre medalii sau clasamente, ci despre direcții. Despre cum se schimbă gusturile, despre cum se conturează identități și despre cine are curajul să iasă din tipare.

Pentru mine, rosé-ul rămâne începutul fiecărui sezon.
Și, de fiecare dată, o promisiune.