Turcia este o destinație turistică ce oferă o varietate impresionantă de atracții, pentru toate gusturile. Aici găsiți cam orice vă trece prin cap: GoTurkiye. După zilele petrecute în Istanbul, am plecat pe drumul vinului în Tracia, zona europeană a Turciei, de-a lungul mării Marmara, către noi destinații turistice care includ neapărat vinul. De ce? Pentru a descoperi cum poți asocia pasiunea pentru vin cu locuri noi de explorat, de exemplu într-un concediu sau un city break, în care dorești să te lași surprins de gustul locului. Prima oprire a fost în zona Tekirdag.

 Badur Winery, prima oprire, este o cramă mică de 1 ha, o afacere de familie, alcătuită dintr-un inginer chimist și un arheolog. Crama este încă în construcție și a lansat primul vin în 2019, ajungând acum la o producție de 8000 de sticle/an. Este situată într-o zonă cu sol nisipo-argilos și climat mediteranean, cu ierni blânde și umede, veri calde și secetoase, a căror temperaturi ridicate sunt temperate de influența Mării Marmara. Proprietarii împletesc pasiunea pentru vin cu cea pentru arheologie, crama găzduind un mic muzeu cu artefacte găsite în zonă, ce dovedesc că producerea vinului pe aceste meleaguri este o îndeletnicire de milenii. Soiurile aflate în plantație sunt în majoritate roșii: Cabernet Sauvignon, Merlot și Cabernet Franc, cu câteva rânduri de Sauvignon Blanc proaspăt plantat în acest an. Am degustat un vin rosé provenit din Cabernet Sauvignon, obținut prin metoda saignée, ceea ce înseamnă că imediat după zdrobire, din mustuiala proaspătă a fost luat 20-30% de must limpede pentru a fi fermentat separat și a se obține acest vin. Un vin proaspăt din 2023, sec, cu alcool ridicat, echilibrat însă de o structură robustă. Au urmat apoi o serie de trei cupaje alcătuite din Cabernet Sauvignon și Merlot în proporții egale. Primele două, din 2020, diferă prin locul de maturare: primul pentru patru luni în butoaie din stejar american, din care 30% noi, al doilea în stejar franțuzesc. Ambele au taninuri ferme, ce se lipesc de gingii, și arome dominate de cocos și vanilie, în funcție de proveniența lemnului, cu note de fructe negre, coacăze și mure care se luptă să iasă la iveală. Ultimul vin, din 2022, provenit dintr-un an clar mai cald, are mai multe fructe, este mai echilibrat, cu note de fructe coapte, cireșe negre, prune și lemn dulce, ce potențează o structură puternică și persistentă. Proaspăt îmbuteliat, cu trei luni înainte de a-l gusta noi, promite să evolueze frumos în sticlă. O evoluție firească și bună a stilului de vinificație. După ce am aruncat o privire în vie, ne-am îndreptat către următoarea destinație.

 Barbare Winery & Vineyards – o cramă cu o poziție superbă, pe vârful dealului, ce face parte din țărmul înalt al Mării Marmara. Având 37 de hectare, produce 300.000 de sticle pe an, fiind o afacere de familie dedicată ospitalității, cu hotel și restaurant cu un view extraordinar, condusă de fiica proprietarului. Plantația a fost înființată în anii 2000, cu preferință pentru soiurile internaționale și consultanță din Franța. Plantația este compusă din Syrah, Grenache, Mourvedre, Cabernet Sauvignon, Pinot Noir și Cabernet Franc pentru struguri negri, cu un plan de Malbec pentru viitor, iar pentru cei albi, Sauvignon Blanc este în plantație, cu Vermentino în plan pentru viitor. Recolta diferă în funcție de an, între 100.000 l și 200.000 l, în funcție de condițiile din anul respectiv. Afinitatea pentru Franța și vinurile produse aici se manifestă prin deținerea unei crame de 17 hectare în Provence și prin colaborarea cu consultantul francez. În general, vinurile sunt fermentate și lăsate pe boștină cam 6-7 luni pentru o extracție intensă a aromei și culorii, maturate apoi între 15 și 18 luni la baric, urmate de o învechire la sticlă, astfel încât un vin roșu nu pleacă din cramă mai repede de 4-5 ani și, de regulă, au un potențial mare de învechire. Am degustat un Sauvignon Blanc din 2023, cu fermentație spontană, proaspăt și plăcut, un rosé din Grenache 2022, urmate de o suită de vinuri roșii, patru, fiecare din alt an de recoltă 2016-2019 în cupaje diferite, dintre care Ambiance, un cupaj Syrah, Grenache și Mourvedre, m-a impresionat cu echilibru și fructuozitate. Preparatele servite au fost bazate pe bucătăria specifică locală, într-o interpretare modernă. Aș zice că mai au de lucrat la pairing și la elaborarea unor vinuri care să-i reprezinte.

Epuizați după un drum lung și două crame, am poposit într-un resort pe malul mării, ce se pregătea pentru oaspeții ce urmează să vină în sezon: Pia Mare Hotel & Resort. Mi-au plăcut bungalow-urile răspândite de-a lungul mării și camera mea imensă cu vedere la grădina interioară, cu marea în fundal printre copaci. Semăna puțin cu Neptun și vilele de acolo. Highlightul serii a fost cina, desigur, pregătită de un chef… la restaurantul resort-ului ”Fume”, demn de stele Michelin, o încântare. Un welcome drink cu Champagne pentru a sărbători evenimentul a fost urmat de un pairing desăvârșit cu vinuri diverse. Am început cu Chateau Muron Semillon 2019, rotund, cu fructe coapte, un corp plin și o aciditate medie, asociat cu meze, crostini cu avocado și creveți, somon și labneh. A urmat Papaskarasi Buyurbag 2021, un vin roșu proaspăt, cu aciditate ridicată, fructe coapte, chiar uscate, smochine, cireșe negre, stafide și merișoare, o combinație între roșii și negre, asociat cu tartar de țelină, spanac și parmezan cu reducție pe bază de lămâie. “Karasi” înseamnă negru, deci orice se termină cu acest cuvânt dă vinuri roșii. Cabernet Sauvignon Sari Vadi, care a urmat, un vin foarte echilibrat, cu arome de ardei gras și fructe negre, taninuri coapte și persistență serioasă, a avut parte de o asociere fericită cu risotto cu ciuperci, un soi de risotto din couscous, cu care s-a potrivit perfect. Pentru felul principal, carnea de ied la cuptor, alături de piure de conopidă, a făcut senzație alături de soiul Caledoc, un soi provenit din sudul Franței, o încrucișare între Grenache și Malbec. Un vin juicy, fructuos și cărnos, cu arome concentrate, structură catifelată și persistență de lungă durată. Desertul de dovleac crocant cu înghețată de lapte a fost începutul sfârșitului acestei cine pantagruelice, pe care am încheiat-o cu Horincă învechită 5 ani de la Horincia lui Ștefan Gogota, Raki, distilatul de vin local, și un GT internațional în jurul focului de tabără de pe terasă. Un festin și o petrecere de pomină, ce a făcut ca dimineața să nu fie atât de limpede. Plecând la un drum mai lung, am avut timp să ne revenim până la următoarea cramă. Ne-am oprit undeva în munți pentru un ceai și o gură de aer proaspăt și, cu forțe noi, am ajuns la următoarea destinație.

Melen Vineyards, cu 20 de hectare situate pe malul înalt al Mării Marmara, la o altitudine de 250-300 metri, aproape de Canakkale, se află în curtea unei foste mânăstiri grecești, Manastir Bagevi, pe un sol vulcanic alcătuit din diferite straturi de granit, șist și argilă. Amplasarea sud-vestică a plantațiilor le expune la vânturile venite dinspre mare, care feresc via de umiditate, dar uneori pot fi foarte puternice. Practic, suntem în zona colonizată de grecii antici, care probabil au influențat cultivarea viței de vie pe aceste meleaguri, iar însemnul de pe amforele descoperite în zonă este simbolul cramei. O afacere de familie în care s-a pus multă pasiune, ce se revarsă din modul în care proprietarul, Cem, vorbește despre vinurile sale. Am început cu o degustare de 5 vinuri pentru a ne familiariza cu specificul cramei. Soiurile cultivate sunt în majoritate autohtone, iar primul vin degustat poartă numele de Hypatia, femeie matematician din secolul al IV-lea, în Alexandria, un omagiu adus ei. Recolta 2022 este un cupaj între Bornova Misketi (70%) și Sauvignon Blanc (30%). Ambele soiuri au fost vinificate separat, cu fermentație spontană după 4-5 zile de macerație peliculară la 4-5°C, timp în care a început și o macerație carbonică, petrecând apoi 3-4 luni pe drojdie. Aceasta se simte la primul miros, vinul având arome de aluat, pâine, alături de caise, grapefruit și lime, așezate pe o aciditate crocantă, cu un anumit gen de mineralitate sărată și un corp plin, savuros. Al doilea vin, recolta 2022 din Papazkarasi, un soi vechi, se presupune că este prezent din vremea Imperiului Bizantin și provine din această regiune. Fermentat cu temperatură controlată, 25 de zile, cu macerație fără maturare la butoi, vinul a dezvoltat arome de cireșe și merișoare, cu note afumate, aciditate ridicată și taninuri intense. Un vin încă crud, dar cu un lung potențial de învechire. A urmat Karalahna, recolta 2021, fermentat timp de o lună la 22-25°C pentru o extracție ridicată a aromelor, culorii și taninurilor. În vin se regăsesc fructe mai coapte comparativ cu 2022, pe lângă mure, având și măsline negre, pe o structură cu toate elementele ridicate: alcool, taninuri și aciditate. Producătorul ne-a spus că această extracție ridicată de culoare, arome și taninuri este un fel de semnătură a cramei, potrivită pentru vânat cu sos greu, deși este un trend care probabil va trece. Primul soi internațional degustat a fost Merlot Reserve 2016, deja un vin evoluat, gemat, provenit dintr-o vie cu randament scăzut (4000 l/ha), cu fructe negre, prune și coacăze, taninuri ridicate compensate de o structură suculentă. Am încheiat apoteotic degustarea cu un vin scos din vinotecă special pentru această ocazie, unul din 1955, un vin de care gazda noastră are foarte mare grijă fiindcă este unul special. O altă sticlă a fost folosită când și-a cerut actuala soție de nevastă, iar unul dintre copii, care ne-a tradus, are acum 24 de ani. Vă dați seama de importanța acestui vin, care se ține foarte bine la cei 69 de ani! O complexitate aromatică rar întâlnită, cu arome intense de caramel, cremă de zahăr ars, fructe uscate, smochine, caise, nuci și migdale, susținute de o aciditate vivace. Un vin plin de viață, care va mai fi printre noi pentru mulți ani. De fapt, 1955 a fost ultimul an de recoltă a cramei care a funcționat înainte în acest loc.

 După degustare și înainte de masă, am făcut o pauză pentru a ne plimba prin vie și curtea mânăstirii, descoperind lucruri interesante. Mânăstirea funcționa și ca școală în zonă, având vie și grădină proprie, practic se autogospodărea. Am găsit în grădină un pom de dafin, țigle vechi grecești și urme de mistreț, un loc de poveste ce merită vizitat. Ne-am întors cu forțe proaspete și flămânzi, pentru a trece la partea a doua: asocierea vinurilor cu mâncarea din zonă, un serviciu pe care crama îl pune la dispoziția tuturor celor care îi trec pragul. Am început cu un Riesling cu Sauvignon Blanc din 2017, auriu, cu arome de citrice și o structură onctuoasă, plină de savoare sărată și aciditate medie, asociat perfect cu salată, sarmale în foi de viță, anghinare cu fasole și somon. Ca alternativă, am avut rosé-ul din 2023, din Papazkarasi, Kiz Kulesi, cu arome de căpșuni și zmeură, delicat și elegant. Un fel de colțunași mai plați, umpluți cu spanac și ricotta, asezonați cu nuci prăjite și ulei de măsline, au susținut foarte bine vinul următor, provenit din alt soi autohton, Okuzguzu, recolta 2022, Ganahora ca brand, plin de fructe roșii, prune, merișoare și rodie, cu o structură elegantă și plină de prospețime. La felul principal, am avut capră la cuptor cu mirodenii în două variante: una fiartă, ce mă ducea cu gândul la stufatul de miel, având multe plante verzi, și alta friptură la cuptor, bine condimentată, alături de un couscous local. Ambele preparate se topeau în gură și au fost însoțite de un Shiraz din 2017, cu o structură alcătuită din taninuri ferme, puțin sărată, susținută de fructe coapte și uscate (mure, stafide, smochine), cu un final piperat. Practic, am sărbătorit Paștele toată săptămâna după această excursie. Nicio masă aici nu se termină fără desert! Hamburg Misketi 2006 Granahora, un vin fortificat, a completat perfect budinca de lapte cu dulceață de dude, provenite din pomul din grădină. A fost cea mai caldă întâlnire, plină de emoție, în care ne-am simțit cu adevărat importanți și bineveniți.

Chateau Gali a fost următoarea oprire, puțin mai la sud de Canakkale, aproape unde începe strâmtoarea Dardanele. Aceasta este o cramă mai mare, având 30 de hectare, situată pe malul mării, la 220 metri altitudine, pe un sol calcaros ce produce în prezent 30.000 de sticle anual. În prezent, crama nu dispune de infrastructura turistică necesară, însă planurile de dezvoltare sunt ambițioase, buncărele de apărare a coastei construite în al Doilea Război Mondial urmând să fie transformate în spații de cazare. Vizitându-le, am fost impresionați de aerisirea lor excelentă, deși sunt situate în subteran. Soiurile plantate aici sunt doar internaționale, având un consultant francez. Proprietarul și-a dorit un stil de Chateau bordolez. Degustarea a început cu un Viognier din 2020, mineral și sărat, cu arome de caise și piersici și o structură bine definită. Tot din 2020, am degustat un Merlot cu Cabernet Franc în proporții egale, suculent și plin de fructe, fără maturare la baric, având aceeași sapiditate caracteristică zonei. Starul degustării a fost un asamblaj de Cabernet Sauvignon cu Cabernet Franc din 2019, cu fructe coapte, mure, prune, coacăze negre, note de cerneală, ardei gras, frunze de tomată și mentă, toate puse în evidență de o structură bine definită cu taninuri ridicate și coapte, având un final prelung. Merlot-ul din 2016 ne-a dezvăluit potențialul de evoluție a vinurilor cramei, într-o locație uimitoare cu o priveliște extraordinară asupra strâmtorii.

 Savurând atât de mult vizitele la crame, am decis că vizita la Troia va rămâne pentru data viitoare, odată cu trecerea podului construit de sud-coreeni peste Dardanele. Ne-am îndreptat relativ repede către următoarea cramă, unde aveam să și petrecem noaptea: Asmadan Winery. De fapt, spa-ul și hotelul se numesc Bengodi, iar locația și camerele au fost superbe. Spațiile cu tavane înalte de 5-8 metri sunt locuri unde poți să respiri și să savurezi locul prin vin și mâncare. Nu am avut mult timp să ne bucurăm de camere, deoarece am coborât repede la degustare și cină pentru a afla mai multe despre cramă.

Via a fost plantată în 1998, însă actualii proprietari au avut prima recoltă în 2018. Orientarea plantațiilor este nord-vest, la 500-600 metri altitudine, aflate în bătaia vânturilor, și produce aproximativ 400.000 de sticle anual. Am degustat Semillon 2022, provenit dintr-o plantație veche de 50-60 de ani, fermentat în butoaie de stejar și cu batonaj, foarte cremos și mineral, cu multe citrice, în special lămâie și coajă de lămâie. A urmat un Fumé Blanc din 2022 (Sauvignon Blanc), fermentat și păstrat vreme de 7 luni în butoaie de 500 de litri, cu lemnul bine integrat, mai mult simțindu-se în structură, proaspăt și fin. Am trecut apoi la următoarele trei vinuri roșii: un cupaj din 2020 alcătuit din Cabernet Sauvignon, Syrah, Okuzguzu și Bogazkere, dominat de fructe roșii, cu note de sânge ce învelesc o structură cu alcool și taninuri ridicate, bine definită. Următorul a fost un Cabernet Sauvignon din 2018, de pe malul mării Egee, cu arome intense de coacăze negre, mure, prune și piper, ce susțin o structură puternică, cu taninuri ridicate, ce începe să se rotunjească prin învechirea la sticlă. Ultimul vin, un Syrah din 2019, provenit dintr-o zonă cu climat continental, cald, moderat de altitudinea situată la 900-950 metri, din provincia Deniz, a petrecut 12-13 luni în baricuri aflate la a doua sau a treia folosire, având arome calde de fructe coapte, pe o structură vibrantă și catifelată. Degustarea a fost însoțită de brânzeturi Csari, preparate în zonă de către aceiași proprietari.

 Între degustare și pregătirea cinei, am vizitat crama și muzeul, care prezintă principalele etape prin care a trecut acest teritoriu și dovezi ale cultivării viței de vie. Am avut două observații importante: prima, că nu grecii au adus cultura viței de vie în România, cum susțin ei, și a doua, mai importantă, că Malta nu este pe harta desenată de ei. Am fost răsfățați apoi de o cină lejeră, gourmet, alcătuită din carpaccio de sfeclă cu brânză de capră, miel la cuptor cu piure și sos de castane și un desert sub formă de budincă cu scorțișoară și castane, pe care am încercat să o evit după o săptămână întreagă petrecută la mese. Este important de menționat și micul dejun, pe care l-am luat de această dată pentru prima oară, cam devreme, pentru a încheia cum se cuvine, după care ne-am urcat în mașini pentru aeroport.

Aș încheia zicând că munca de promovare a Turciei pe care agenția de promovare a turismului o desfășoară, orientată către oenoturism, este un beneficiu imens pus la dispoziția cramelor, majoritatea oferind astfel de servicii. Este o integrare în tradiția istorică a locurilor.

22 de medalii de aur și argint pentru România la acest concurs. Felicitări și la mai multe!

Cramele Recaș 4 medalii de aur pentru Speis&Trank Merlot și roze, Richtig Fett roșu și Richtig Lecker roze, 2 de argint pentru Rebsorten ½ Merlot și Richtig Lecker Cabenet Sauvigon toate din 2018. Cele mai multe medalii. Felicitări!

Îmi este clar că vinurile sunt destinate pieței germane și au ajuns în Coreea datorită faptului că dacă trimiți mai multe probe la Berliner Wein Trophy ești implicit evaluat și pentru Asia Wine Trophy. Cu toate acestea, Recaș, datorită infotrip-ului pe care l-am făcut în noiembrie cu importatorii din Coreea, a început să exporte deja pe această piață vinuri cu altă etichetă. Vinurile sunt excelente, importatorul așteaptă puțin sprijin în promovare. Desigur piața este abia deschisă, e doar la primul import, dar fiecare dintre noi avem nevoie de susținere la început de drum.

Coreea este o piață complet nouă pe care am deschis-o când am organizat anul trecut o excursie cu importatori Coreeni în România cu ajutorul neprețuit al lui Chan Jun Park, CEO Asia Wine Trophy, Wine Columnist, Lecturer & Consultant  A fost un real succes fiindcă din cei cinci invitați, patru au început să importe.

Domeniile Boieru– Aur pentru Sauvignon Blanc 2017

La cum îi cunosc eu bănuiesc că situația a fost similară cu cea a Recașului, dar cunoscâdu-le vinurile cred că au câteva care merg perfect pentru această piață.

HD Wines– Aur pentru Gramma Meteph Rose 2018

Well, nici măcar nu știam că Gramma este interesat de export. Felicitări! Cu o firmă nouă norocul se schimbă!

Podgoria Silvania– Argint pentru Silvania Premium 2016

Super, felicitări! Mă bucur, indiferent cum a ajuns aici vinul. Am încredere că echipa Silvania pot face niște spumante excelente și au mult potețial.

Casa de Vinuri Cotnari – 3 medalii de aur pentru Domenii Tămâioasă Românească 2018, Grasă 2014 și Busuioacă 2018.

Cotnari – Marea Medalie de Aur pentru Grasa de Vinotecă din 1986 și 4 medalii de aur pentru Fetească Albă 1998,  două Grase, 2000 și 2008, Tamâioasă Românească 2018.

Felicitări Cotnariului pentru cea mai longevivă participare la acest concurs, cu vinuri trimise deja de mai multe ediții, cu multe medalii pentru vinurile de vinotecă. Mă întreb dacă participarea este pentru palmares sau chiar își doresc să exporte astfel de vinuri.

La sfârșit, dar nu în cele din urmă, Budureasca cu 4 medalii de aur pentru Fume Premium 2018, Noble 5 2016, Chardonnay Vine in Flames 2018 și Pinot Noir Vine in Flames 2017.

Sunt sigură că vinurile românești au ceva de spus, iar Asia (inclusiv Coreea) este o piață interesată de noutăți. Am aflat-o direct de la câțiva importatori ai acestei piețe cărora le-am luat interviuri. E o piață pe care eu o consider o provocare pentru vinurile noastre. De ce spun asta? Fiindcă e foarte important pentru oamenii cu care te întâlnești la astfel de evenimente, dar mai ales din această zonă, cultural vorbind, să le acorzi respectul  cuvenit, adică să le dai impotanța pe care o merită, susținâdu-i. Piața este imensă, iar provocările la fel. Iar vestea cea mai bună este că ei doresc să lucreze cu noi. Trebuie luată în considerare și concurența pe care țările asiatice producătoare de vin o reprezintă cu vinurile obținute din soiuri hibride. Spre exemplu Bali a luat medalie de aur cu un roze din Alphonse Lavallee.

Coreea este o piață nouă, diferită de celelalte țări asiatice. Sunt în top 5 ca cei mai mari consumatori de alcool și își doresc să educe populația pentru a o îndrepta către consumul de vin. Să știți că și reușesc. Anul acesta, participând la târgul care a urmat concursului, am remarcat deja consumatori finali care au întrebat de vinuri seci, albe. Este o evoluție față de acum doi ani când solicitau doar vin roșu și dulce.

România are mari șanse să intre pe piața asiatică, fiind o țară cu tradiție în producerea vinului. Mai are nevoie, însă, de promovare și susținere, de introducere în mindset-ul asiatic. Coreenii sunt călători curioși dispuși să descopere locuri noi. Ei bine, când s-a ivit oportunitea pentru un astfel de proiect, reprezentanții statului români s-au ascuns în spatele binecunoscutului nu se poate. Am fost foarte tristă, nervoasă, frustrată să aflu că televiziunea coreeană a dorit să vină să facă un material despre turism în România, în locația și pe traseul pe care noi îl propuneam, iar Ministerul Turismului a răspuns că nu are fonduri. Poate este așa. Dar echipa își plătea transportul, singura susținere necesară fiind pe plan local. Noroc că pentru promovare ne putem baza pe frații noștri moldoveni care au deschis drumul și au făcut cunoscute Feteștile noastre.

De prisos să vă spun că sprijinul de care au nevoie importatorii pentru a ne crea o imagine pe plan international poate fi un exercițiu elegant, prin acordarea câtorva diplome de numire de Ambasadori ai vinurilor românești unor somelieri recunoscuți. Ei au solicitat iar eu nu știu cui să mă adresez la nivel instituțional, de vreun minister nici nu poate fi vorba. Ar mai rămâne ONVPV – Oficiul Național al Viei și Produselor Vitivinicole sau ONIV- Organizația Naționala Interprofesională Vitivinicolă, voi ce ziceți?

Pentru anul următor am în plan o altă excursie de importatori/jurnaliști care mi-au solicitat să vină în România. Dimensiunea pe care aceste demersuri o pot avea este mare, pe termen lung și nu se rezumă doar la exportul de vin. Este vorba de a ne înțelege pe noi ca nație, de a da o formă și un sens turismului care se dezvoltă de pe urma vinului, a gastronomiei românești. E un branding de țară, dacă vreți, prin lucruri rafinate și bine făcute.

Mai departe vă las pe voi să completați. Sunt sigură că aveți idei foarte bune.

Eu voi reveni cu mai multe informații despre Coreea. În curând.