Lumina Siciliei de noiembrie nu seamănă cu lumina de vară. E mai domoală, mai rotunjită, dar are aceeași siguranță liniștită a unui loc obișnuit cu trecerea secolelor. Se așază peste clădirile vechi, peste curțile ascunse și peste pietrele încărcate de istorie ca și cum ar continua un dialog început demult. Palermo avea un aer blând, aproape estival: o căldură prietenoasă, un cer limpede și o lumină aurie care făcea orașul să pară într-un septembrie întârziat. Nici urmă de ploaia sau răcoarea pe care le asociem cu noiembrie acasă; aici totul părea să se miște într-un ritm firesc, cald, pregătindu-ne subtil pentru ce urma să degustăm.

În inima orașului, Palazzo Branciforte își deschidea ușile către întâlnirile care aveau să spună povestea Siciliei moderne. Un palat renascentist care respiră încă noblețea austeră a secolelor trecute, transformat astăzi în spațiu cultural, era locul perfect pentru a înțelege o insulă aflată într-un moment de redefinire. Acolo, printre tavane înalte și galerii liniștite, Sicilia se pregătea să povestească altfel despre ea însăși.

Sicilia, între tradiție și schimbare — de la terroir la responsabilitate

Sicilia este astăzi una dintre cele mai mare denumiri reglementate din Italia, un mozaic viticol în care tradiția nu mai este suficientă pentru supraviețuire. Schimbările climatice nu sunt un concept abstract aici — sunt realitate: temperaturi mai ridicate, secete persistente, veri care ard, presiune asupra solurilor, presiune asupra oamenilor.

DOC Sicilia a ales să răspundă nu prin nostalgie, ci prin strategie. Și strategia are un nume: SOStain — fundația siciliană care își propune o transformare completă: de la agricultură integrată sau organică, la reducerea consumului de apă, de energie, la protecția solurilor, la trasabilitate totală și repunerea biodiversității în centrul poveștii.

După simpozion, la un pahar de vin, Antonio Rallo — președintele Consorțiului și proprietarul Donnafugata — mi-a explicat cu o naturalețe dezarmantă că SOStain nu e un concept de marketing, ci manualul de supraviețuire al Siciliei. În felul în care vorbea despre sol, apă și viță se simțea responsabilitatea unui om care știe că viitorul vinului începe cu gesturi mici, repetate ani la rând. Era limpede că pentru ei sustenabilitatea nu e un trend, ci o linie de viață. Aici vine surpriza: Sicilia nu vrea doar să rămână relevantă. Vrea să devină un model de sustenabilitate globală, în ciuda provocărilor.

Coloanele templului sicilian: Lucido, Grillo, Nero d’Avola

Primul masterclass a fost despre fundații, despre ce definește Sicilia la bază. Cele trei soiuri discutate – Catarratto (Lucido), Grillo și Nero d’Avola – sunt ca niște capitole esențiale din manualul identității siciliene, dar privite cu ochi moderni.

Catarratto / Lucido

Considerat mult timp un soi de volum, aici a apărut ca o mică revelație. Lucido-ul de altitudine are o prospețime care nu te duce cu gândul la sud, ci la aer rece, la dimineți limpezi. Note de grapefruit roz, mere verzi și piersici albe, apoi o salinitate fină care amintește de influența marină. În unele interpretări – mai ales cele maturate pe drojdii fine – capătă un plus de textură, ca o eleganță stinsă care nu are nevoie să se arate ostentativ. Un soi subestimat, dar cu un potențial imens.

Grillo

Dacă Lucido e tradiția, Grillo este libertatea. Un soi cameleon, capabil să fie, după zonă și vinificație, de la exotic și cald la marin și mineral. Uneori aduce mango și papaya, alteori flori albe și citrice vibrante. În vinurile degustate, Grillo a oscilat între linii verticale, citrice, și expresii bogate, aproape tropicale. Un soi extrem de versatil, perfect adaptat vremurilor noi.

Nero d’Avola

Regele recunoscut al roșiilor siciliene. Cel degustat în masterclass îmbina parfum de mure, vișine și condimente, dar rămânea surprinzător de proaspăt, cu taninuri fine și o textură moale, plină. Nero d’Avola nu mai este vinul robust și greu de altădată — este un roșu modern, rafinat, care poate urca în altitudine fără să-și piardă identitatea.

Comorile ascunse: Inzolia, Zibibbo, Frappato, Perricone

Al doilea masterclass a fost ca un capitol secund al aceleiași povești, dar mai poetic, mai fragil, mai exotic. Un fel de adâncire în diversitatea nebănuită a insulei.

Inzolia

Elegantă, calmă, discretă. În pahar pare simplă, dar gustul dezvăluie note de citrice, migdale, mango și o tentă fină de ierburi. Un soi solar, dar nu exuberant, ci bine echilibrat.

Zibibbo (Muscat de Alexandria)

Parfumul verii eterne. Arome de piersică albă, iasomie, ananas, dar cu un gust sec, tăios, curat. A fost vinul care a stârnit cele mai multe zâmbete — greu să rămâi impasibil în fața unui Zibibbo bine făcut.

Frappato

Jucăuș, rubiniu, floral. Arome de fragi, zmeură, violete. Taninuri aproape inexistente. Frappato e vinul care te face să uiți că ești la un masterclass și nu la o terasă într-o seară caldă. Se bea răcit, se bea repede, se bea cu chef.

Perricone

Un soi întors din uitare, cu taninuri ferme, ierburi aromatice, piper roz și fructe negre. A fost vinul care a adus seriozitate în sesiune, un fel de amintire că Sicilia nu e doar plăcere, e și profunzime.

Sicilia de mâine se naște azi

Cele două masterclass-uri au fost mai mult decât degustări. Au fost o lecție despre adaptare, despre identitate și despre schimbare. Acolo, în sălile răcoroase ale Palazzo Branciforte, am înțeles de ce Sicilia nu este doar o insulă a trecutului, ci o insulă a viitorului. Vinurile siciliene nu mai sunt „vinuri de soare”. Sunt vinuri de altitudine, viziune și responsabilitate. Lucido devine un alb de mineralitate pură. Grillo se transformă în superstarul modern al insulei. Nero d’Avola devine eleganță, nu doar forță. Inzolia, Zibibbo, Frappato, Perricone — fiecare își găsește locul într-o Sicilie în schimbare. Iar în spatele tuturor acestor vinuri se află o filosofie comună:
sustenabilitatea nu e un trend; e singura cale.

Când am ieșit din palat, lumina de noiembrie încă mai stătea peste oraș, iar în aer rămăsese aroma vinurilor proaspăt degustate. Și mi-am dat seama că poate aici e farmecul Siciliei: e o insulă care nu trăiește în trecutul ei glorios, ci în prezentul pe care îl construiește, un prezent mai curajos decât multe regiuni viticole ale lumii. Sicilia nu se reinventează. Sicilia evoluează și te invită, discret, să fii martor la asta.