România @Asia Wine Trophy

0 Comment

22 de medalii de aur și argint pentru România la acest concurs. Felicitări și la mai multe!

Cramele Recaș 4 medalii de aur pentru Speis&Trank Merlot și roze, Richtig Fett roșu și Richtig Lecker roze, 2 de argint pentru Rebsorten ½ Merlot și Richtig Lecker Cabenet Sauvigon toate din 2018. Cele mai multe medalii. Felicitări!

Îmi este clar că vinurile sunt destinate pieței germane și au ajuns în Coreea datorită faptului că dacă trimiți mai multe probe la Berliner Wein Trophy ești implicit evaluat și pentru Asia Wine Trophy. Cu toate acestea, Recaș, datorită infotrip-ului pe care l-am făcut în noiembrie cu importatorii din Coreea, a început să exporte deja pe această piață vinuri cu altă etichetă. Vinurile sunt excelente, importatorul așteaptă puțin sprijin în promovare. Desigur piața este abia deschisă, e doar la primul import, dar fiecare dintre noi avem nevoie de susținere la început de drum.

Coreea este o piață complet nouă pe care am deschis-o când am organizat anul trecut o excursie cu importatori Coreeni în România cu ajutorul neprețuit al lui Chan Jun Park, CEO Asia Wine Trophy, Wine Columnist, Lecturer & Consultant  A fost un real succes fiindcă din cei cinci invitați, patru au început să importe.

Domeniile Boieru– Aur pentru Sauvignon Blanc 2017

La cum îi cunosc eu bănuiesc că situația a fost similară cu cea a Recașului, dar cunoscâdu-le vinurile cred că au câteva care merg perfect pentru această piață.

HD Wines– Aur pentru Gramma Meteph Rose 2018

Well, nici măcar nu știam că Gramma este interesat de export. Felicitări! Cu o firmă nouă norocul se schimbă!

Podgoria Silvania– Argint pentru Silvania Premium 2016

Super, felicitări! Mă bucur, indiferent cum a ajuns aici vinul. Am încredere că echipa Silvania pot face niște spumante excelente și au mult potețial.

Casa de Vinuri Cotnari3 medalii de aur pentru Domenii Tămâioasă Românească 2018, Grasă 2014 și Busuioacă 2018.

Cotnari Marea Medalie de Aur pentru Grasa de Vinotecă din 1986 și 4 medalii de aur pentru Fetească Albă 1998,  două Grase, 2000 și 2008, Tamâioasă Românească 2018.

Felicitări Cotnariului pentru cea mai longevivă participare la acest concurs, cu vinuri trimise deja de mai multe ediții, cu multe medalii pentru vinurile de vinotecă. Mă întreb dacă participarea este pentru palmares sau chiar își doresc să exporte astfel de vinuri.

La sfârșit, dar nu în cele din urmă, Budureasca cu 4 medalii de aur pentru Fume Premium 2018, Noble 5 2016, Chardonnay Vine in Flames 2018 și Pinot Noir Vine in Flames 2017.

Sunt sigură că vinurile românești au ceva de spus, iar Asia (inclusiv Coreea) este o piață interesată de noutăți. Am aflat-o direct de la câțiva importatori ai acestei piețe cărora le-am luat interviuri. E o piață pe care eu o consider o provocare pentru vinurile noastre. De ce spun asta? Fiindcă e foarte important pentru oamenii cu care te întâlnești la astfel de evenimente, dar mai ales din această zonă, cultural vorbind, să le acorzi respectul  cuvenit, adică să le dai impotanța pe care o merită, susținâdu-i. Piața este imensă, iar provocările la fel. Iar vestea cea mai bună este că ei doresc să lucreze cu noi. Trebuie luată în considerare și concurența pe care țările asiatice producătoare de vin o reprezintă cu vinurile obținute din soiuri hibride. Spre exemplu Bali a luat medalie de aur cu un roze din Alphonse Lavallee.

Coreea este o piață nouă, diferită de celelalte țări asiatice. Sunt în top 5 ca cei mai mari consumatori de alcool și își doresc să educe populația pentru a o îndrepta către consumul de vin. Să știți că și reușesc. Anul acesta, participând la târgul care a urmat concursului, am remarcat deja consumatori finali care au întrebat de vinuri seci, albe. Este o evoluție față de acum doi ani când solicitau doar vin roșu și dulce.

România are mari șanse să intre pe piața asiatică, fiind o țară cu tradiție în producerea vinului. Mai are nevoie, însă, de promovare și susținere, de introducere în mindset-ul asiatic. Coreenii sunt călători curioși dispuși să descopere locuri noi. Ei bine, când s-a ivit oportunitea pentru un astfel de proiect, reprezentanții statului români s-au ascuns în spatele binecunoscutului nu se poate. Am fost foarte tristă, nervoasă, frustrată să aflu că televiziunea coreeană a dorit să vină să facă un material despre turism în România, în locația și pe traseul pe care noi îl propuneam, iar Ministerul Turismului a răspuns că nu are fonduri. Poate este așa. Dar echipa își plătea transportul, singura susținere necesară fiind pe plan local. Noroc că pentru promovare ne putem baza pe frații noștri moldoveni care au deschis drumul și au făcut cunoscute Feteștile noastre.

De prisos să vă spun că sprijinul de care au nevoie importatorii pentru a ne crea o imagine pe plan international poate fi un exercițiu elegant, prin acordarea câtorva diplome de numire de Ambasadori ai vinurilor românești unor somelieri recunoscuți. Ei au solicitat iar eu nu știu cui să mă adresez la nivel instituțional, de vreun minister nici nu poate fi vorba. Ar mai rămâne ONVPV – Oficiul Național al Viei și Produselor Vitivinicole sau ONIV- Organizația Naționala Interprofesională Vitivinicolă, voi ce ziceți?

Pentru anul următor am în plan o altă excursie de importatori/jurnaliști care mi-au solicitat să vină în România. Dimensiunea pe care aceste demersuri o pot avea este mare, pe termen lung și nu se rezumă doar la exportul de vin. Este vorba de a ne înțelege pe noi ca nație, de a da o formă și un sens turismului care se dezvoltă de pe urma vinului, a gastronomiei românești. E un branding de țară, dacă vreți, prin lucruri rafinate și bine făcute.

Mai departe vă las pe voi să completați. Sunt sigură că aveți idei foarte bune.

Eu voi reveni cu mai multe informații despre Coreea. În curând.