Sunt fericită! De fapt am găsit apartamentul pe cere mi l-am dorit și a fost ”love at first sight” când am văzut ușile mari cu ferestre mici de sticlă din interior și înălțimea lui. Și asta încă din pozele de prezentare care nu au fost cele mai inspirate. Probabil că pe timp de iarnă ar putea fi greu de încălzit din această cauză, așa că nu-mi rămâne decât să mulțumesc încălzirii globale că iernile la noi sunt tot mai blânde și cu mai puțină zăpadă, fiindcă nu mi-a păsat. Ba chiar am semnat contractul pentru el fără să beneficiez de credit ipotecar. Este la etajul 3 și nu are lift seamănă foarte mult cu casele din Paris, cred că asta m-a atras, aerul lui boem în ciuda conductelor centralei de apartament trase complet aiurea, cu coturi inutile și făcute de mântuială.

Dar mai bine să vă spun unde este, nu departe de Piața Romană, pe lângă Universitatea de Artă, într-un bloc cu urgență doi. Nu întru totul motivul pentru care nu am primit credit ipotecar, însă aici s-a mai adăugat faptul că anul de construcție nu e clar 1919, 1926 e cam prin ceață, iar blocurile cu urgență doi pot fi creditabile, doar cu condiția să fie realizate după 35 sau 40, anyway după un alt cutremur din acea perioadă.

Uitându-mă în subsol și văzând betonul gros, nu pare deloc fragil, dar ce știu eu despre construcții? Important este că doamna de la care l-am cumpărat a fost atât de drăguță să mi-l lase în două rate. Una pe care am plătit-o la achiziție, de aproape 50% urmând ca cea dea doua rată să o achit în termen de un an de zile de la achiziție. Fezabil printr-un credit de nevoi personale, în ciuda dobânzii care a urcat la cer, dar pe care încă nu l-am contractat.

Din această cauză m-am speriat foarte tare. Eu trebuie să renovez apartamentul, să mă mut, apoi să iau creditul ca și să nu mai plătesc chirie, așa cum mă bate tata la cap de 2 ani, de când am vândut un apartament din Sibiu ca să-l pot lua. Ceea ce nu e tocmai ușor în actualele condiții socio-economice, geo-politice, de fapt a crizei energetice care se va accentua și va duce în viitorul apropiat la alte scumpiri. De asta sunt îngrozită. Că pentru o perioadă de 5 ani, până la plata creditului voi fi nevoită să înghit multe.

Statul în chirie îți dă libertate și opțiunea de a pleca oricând, oriunde. Atunci când te decizi că vrei să ai ”lucrul tău” totul devine serios și complicat, iar mie asta nu îmi place. Îmi doresc să fie totul ca în basme și să pot face ce îmi doresc, să pot pleca oricând în lumea largă doar cu o valiză. Știu că în jurul nostru sunt oameni care gândesc altfel, care te judecă fiindcă nu ai anumite posesiuni până la o anumită vârstă, casă, mașină, soț, soție, copii…etc, de aici intrăm în altă dezbatere, dar oare e totul despre ”a avea”? sau despre ”a fi”?

Așa că am făcut pasul către achiziție în urma presiunilor părintești și rămâne să vedem cum vor evolua lucrurile.

Următorul pas este renovarea, fiindcă cred că vă imaginați, așa cum poate se vede în poze că această etapă nu poate fi sărită.