Cum sunt rozeurile din 2019?

0 Comment

 

În cele ce urmează vei afla ce roze-uri mi-au plăcut dintre cele pe care le-am degustat, însoțite de câteva comentarii tehnice și observații.

De ce aș alege un vin rose?

În primul rând fiindcă e la modă și întotdeauna am fost puțin snoabă, mi-am dorit și eu ceea ce am văzut la alții și ceva în plus. Până la urmă e omenește să-ți dorești mai mult, nu? Asta pe de o parte, pe de altă parte pentru siguranța asocierii cu preparatul culinar, fiind un vin versatil, ușor de împerecheat. Nu în ultimul rând este plăcut ochiului, mă binedispune și sper că face asta și pentru cei cu care îl împart fiindcă îmi doresc o conversație plăcută, iar deseori este mai ușor acceptat de fiecare dintre băutorii de alb sau roșu. Ce să mai spun că dă bine în orice poză, asta cred că ați descoperit deja.

Rozeurile sunt ușor de asociat cu preparate culinare diverse, fiind vinuri versatile, îmbietoare. Un vin roze este plăcut ochiului, mă binedispune și sper că face asta și pentru cei cu care îl împart, fiindcă îmi doresc o conversație plăcută, iar deseori este mai ușor acceptat de fiecare dintre băutorii de alb sau roșu. Plus că este la modă, toți ne dorim momente perfecte savurând un vin bun, un pahar de roze dă bine în orice poză, asta cred că ați descoperit deja. Ne dorim ce am descoperit la alții și ceva în plus.

Cum se face?

Un vin rose nu e niciodată un vin alb pe care îl colorăm cu un vin roșu. E făcut întotdeauna din struguri negrii vinificați în alb. Culoarea în majoritatea soiurilor negre se găsește în pielița bobului de strugure, nu în coajă, așadar pentru a colora vinul avem nevoie de o macerare peliculară, adică de un timp mai mare de două ore pe cara pielița să îl petreacă în compania mustului după zdrobirea boabelor de strugure. Cât de lung este timpul acesta hotărăște winemaker-ul în funcție de ce produs final dorește să obțină. De exemplu în Provence, în Franța, culoarea dorită este foarte pală, pentru unele vinuri contactul cu pielița bobului de strugure este foarte scurt, doar atâta timp cât mustuiala este presată (mustuială= amestec de must și boabe de strugure zdrobite cu pieliță și semințe). În Spania sau Italia culoarea poate fi mult mai intensă fiidcă vinul rose este un subprodus al vinului roșu și este obținut din cele 20—30 de procente de must pe care l-am îndepărtat de la fermentare pentru a concentra culoarea, taninurile și aromele din vinul roșu care va fermenta în continuare pe boștină.

Ce urmărim când degustăm?

Aspectul și limpiditatea. Nici o intensitate de culoare la roze nu e greșită, important este să nu avem nuanțe de portocaliu închis sau maro pentru că înseamnă că vinul este oxidat. De asemenea un vin nu are voie să fie opac sau cu particule în suspensie, trebuie să fie limpede, transparent, eventual strălucitor. Trebuie să ne facă plăcere să îl privim și să ne provoace să-l încercăm.

Mirosul. Urmărim aromele, adică parfumurile pe care acesta le degajă în momentul rotirii paharului de vin. Pentru a ne bucura de această senzație turnăm doar o treime din pahar, restul rămâne gol, în acest fel permitem aromelor să degaje. Suntem atenți fiindcă de fiecare dată vom simți altceva de la fructe roșii, de regulă, la flori și mirodenii. Marea majoritate a vinurilor roze nu sunt maturate la butoi, nici învechite la sticlă, le consumăm proaspete, în anul imediat următor recoltării strugurilor, așa că este puțin probabil să avem vinuri evoluate. Totuși s-ar putea să mai găsiți prin restaurante vinuri de 2-3 ani cu note de fructe coapte sau chiar de dulcețuri de fructe roșii, căpșuni, coacăze, prune sau cireșe. Le puteți returna doar dacă sunt oxidate.

Gustul. Aici căutăm echilibrul între aciditate, pe care o simțim pe lateralele limbii și ne lasă gura apă, alcool și fructuozitate, extract/structură. După ce plimbăm vinul prin caviatea bucală ca să-l încălzim se vor degaja alte arome pe care poate nu le-am simțit la nas. Grapefruit și alte citrice, poate niște plante aromatice mediteraneene precum salvia și oregano. Categoric trebuie să simțim prospețime și nevoia de a mai bea un pahar.

Ce aleg?

România

Oferta de roze-uri de la noi este foarte bogată, fiecare cramă are câte 3-4 etichete diferite care se adresează tuturor categoriilor de consumatori. Eu am selectat câteva dintre cele pe care le-am degustat recent. La noi 2019 a început cu ploi și temparaturi joase, urmate de  grindină în multe zone, ceea ce a dus la o selecție naturală și o reducere cantitativă semnificativă. Căldura și seceta din timpul verii au dat însă strugurilor rămași o calitate de excepție.

  • Terra Romana

Un vin pe care l-am întâlnit de la prima ediție și mă surprinde de fiecare dată cu prospețime și eleganță. Un cupaj din Merlot cu Fetească Neagră de un roz somon pal și delicat. Vinul se deschide în pahar și te amețește cu parfumuri de fructe roșii, fragi, căpșuni, zmeură chiar și piersici, alături de flori, un amestec de caprifoi și trandafiri condimentate cu puțin piper alb. Un vin fresh, crocant, echilibrul bun dintre fructe, aciditate și alcool conferindu-i o textură catifelată și elegantă. Un vin lung și ușor de combinat cu muzică, oameni și de ce nu, mâncare.

  • Cuvee Sisi

Este gama de vârf a cramei Serve Ceptura, prima  cramă ce a produs roze în România, un vin care a apărut după ani buni de Terra Romana și, pe care, trebuie să recunosc, l-am privit cu reticență la început. Butelia este prețioasă și închisă cu vinolock, un dop de sticlă ce poate fi refolosit și utilizat în cazul în care nu terminați tot vinul din sticlă. Este un blend între Pinot noir și Fetească Neagră, care vine cu o structură mai înțepată, mai elegantă. Aromele sunt de fructe roșii, însă altele decât cele bace, piersici, rodie, cireșe.  Eleganța este asigurată de echilibrul perfect între aciditate și alcool, cu mult fruct în post gust. Un vin cu care poți face impresie.

  • Alira

Fetească Neagră cu Cabernet Sauvignon de pe malul Dunării, un loc de poveste pe care nu ți-l imaginezi dacă nu l-ai văzut, unul cu mult soare, așa cum este și eticheta, de aur. Cabernetul îi dă acestui vin structura cu aciditate bine conturată, ambele potențate de  complexul aromatic ce vine cu grapefruit roz, piersici și cireșe alături de prune roșii condimentate și ardei gras roșu.  Vinul se termină elegant cu o notă florală, de trandafiri, de o lungime considerabilă. Feteasca Neagră îi dă o anumită delicatețe și rotunjime, contribuind din plin la armonia generală. Începând cu acest an vinurile de la Alira vor avea o casă nouă chiar în vie, un motiv în plus de sărbătoare.

  • C’est soir – Fetească Neagră și Busuioacă de Bohotin

Aceste vinuri vin tocmai din nordul țării, undeva mai sus de Iași, la granița cu Moldova, din localitatea ce dă nume cramei, Hermeziu, fost domeniu al familiei Negruzzi, un loc plin de povești și istorie.

Ambele sunt soiuri românești, vechi, vinificate cu măiestrie într-o cramă nouă, modernă. Butelia are o formă spectaculoasă și este de asemenea închisă cu dop de sticlă, iar eticheta îți arată clar unde și când trebuie savurat vinul. Pe malul mării la asfințit, de tine depinde cu cine ești acolo ;).

Feteasca este fină și elegantă, cu o anumită moliciune dată de prune și coacăze roșii bine coapte. Aciditatea este echilibrată de alcoolul moderat și de aroma persistentă a fructelor. Un vin răcoritor pentru o noapte fierbinte pe malul mării.

Busuioaca de Bohotin este un soi aromat care te duce într-o grădină de trandafiri, ce te amețesc cu parfumul lor de flori prospete, amestecate cu șerbet sau dulceață de trandafiri. Aromele din acest vin sunt bine susținute de zahărul rezidual, aici de 14g/l, care este extraordinar de bine echilibrat de aciditatea care estompează senzația de dulce. Un soi de nișă cu mult potențial, cum spun cei mai fini cunoscători din străinătate, Master of Wine.

Provence

Atunci când gust rose-urile din Provence mintea mea face un click și gândul mă duce imediat la St. Tropez, Brigitte Bardot și Alain Delon, ținutele din anii 70, flower power sau geometrice, puternic colorate,  emblematicele fuste mini, păr cu volum, ochi accentuați cu mult negru și rujuri roz, vară, mare de turcoaz și petreceri pe iahturi de lux. Atmosferă de vacanță “dolce far niente” cu vinuri cu personalitate. Rose-urile din Provence au altă structură, sunt mult mai delicate și elegante prin comparație, datorită soiurilor din care sunt produse.

  • Chateau Gassier

Un vin făcut din 10 soiuri de struguri, Syrah, Grenache, Cinsault, Mourvèdre, Rolle, Clairette, Tibouren, Sémillon, Cabernet, Carignan cu primele 3 dominante provenite de pe un sol argilos ce conține calcar amestecat cu pietriș și nisip. Strugurii sunt recoltați mecanic și vinificarea continuă cu presare directă, deburbare și fermentare la temperatură joasă 12-14oC.  Finalul este un vin roz pal ce aduce a lycee, cu arome de piersici și flori albe, mentă și piper alb. Gustativ este proaspăt, rotund, bine echilibrat cu cireșe și coacăze roșii care persistă în post gust alături de migdale proaspete. Pe final un amar plăcut, de asociat cu preparate culinare diverse. Un vin alături de care poți petrece cu ușurință o zi întreagă ce începe la umbră pe plajă și continuă cu o plimbare cu bicicleta printre câmpurile de lavandă, pentru a încheia noaptea la petrecerea de pe barcă.

  • Chateau de L’escarelle

Cinsault, Grenache, Syrah… de pe un domeniu în curs de conversie către agricultura biologică, de o nuanță mai deschisă decât majoritatea, cu multe fructe roșii, altele decât cele bace. Cireșe, coacăze, piersici, alături de salvie, mentă și piper roșu. Aciditatea medie spre plus este echilibrată de persistența fructelor și de alcoolul moderat. Mineralitatea aduce un plus de echilibru și marchează locul. Un vin senzual de vacanță, rotund, generos și plin de fructe, precum “la vie en rose”. Un vin reprezentativ, o modaliate de a face cunoștiință cu podgoria.

  • Chateau Puech haute Argali

Un vin sub semnul berbecului bicefal într-o formă particulară de butelie din sticlă sabrată, dopuită cu vinolock. O vie de 150 ha la nored est de Montpellier pe un sol argilo-calcaros acoperit de pietriș, situat la altitudini aflate între 50 și 150m. Grenache, majoritar 60%, este completat de Cinsault 40%, ambele vinificate la temperaturi de 12-14oC, desigur fără conversie malolactică pentru a păstra prospețimea. Un vin parfumat cu merișoare, căpșuni, grepfruit roz și piersici coapte, însă ca la orice crește în jurul Mediteranei, puține ierburi aromatice: salvia și oregano sunt incluse și dau prospețime, o notă particulară, o amprentă a locului. Vinul este delicat și elegant, fin și echilibrat cu fructe roșii persistente, un vin de care te desparți cu greu fiindcă trebuie să ai puterea să ieși din idilicul creat de cărțile lui Sir Mayle. Și ar fi păcat.

Later edit: Aliento de la Alira s-a lansat după ce am scris articolul însă este absolut superb!