Pentru mine această ediție a fost specială fiindcă am sărbătorit 10 ani de când particip la acest concurs. Am primit cu bucurie provocarea de a juriza în poziție de teamleader ce m-a onorat în mod deosebit. Încântarea a fost cu atât mai mare cu cât am avut parte de o superechipă. Fiindcă am fost întrebată ce face un temleader (chair, președinte de comisie, whatever) m-am gândit să vă răspund aici.

Leader-ul unei echipe de degustare joacă un rol important în supravegherea și facilitarea procesului de evaluare a vinurilor în timpul unei competiții, este adesea un individ experimentat și cu cunoștință în cadrul sectorului vitivinicol. Ei oferă leadership echipei de degustare, asigurând un proces de evaluare coerent și eficient.

Președintele este responsabil pentru familiarizarea echipei cu liniile directoare și standardele competiției. Ei se asigură că toți membrii echipei înțeleg criteriile pentru judecarea și notarea vinurilor. El comunică clar cu echipa de degustare, oferind orice instrucțiuni sau informații necesare despre vinurile care au fost gustate. De asemenea, pot facilita discuțiile între membrii echipei pentru a asigura un consens asupra evaluărilor.

El monitorizează calitatea generală și consistența procesului de evaluare. Aceștia pot interveni dacă există discrepanțe sau probleme între jurați, asigurând o evaluare corectă și obiectivă.

Concursurile de vinuri au adesea un program strâns. Șeful comisiei ajută la gestionarea timpului în mod eficient, asigurându-se că echipa evaluează complet fiecare vin în cadrul intervalului de timp alocat.

În cazul dezacordurilor sau incertitudinilor în rândul juraților, președintele poate juca un rol decisiv în atingerea unui consens sau în judecarea finală. Experiența și expertiza lor contribuie la credibilitatea rezultatelor competiției.

Președintele poate supraveghea documentația scorurilor și comentariilor pentru fiecare vin degustat. Aceste informații sunt cruciale pentru a determina câștigătorii și pentru a oferi feedback pentru cramele participante. El poate face legătura cu organizatorii competiției, oferind feedback cu privire la procesul de evaluare, abordând orice probleme logistice și contribuind la succesul general al evenimentului.

În concluzie, poziția de șef de comisie a unei echipe de degustare este importantă în asigurarea unei funcționări line și eficiente a unui concurs de vinuri. Aceștia aduc leadership, experiență și organizare în procesul de degustare, contribuind la credibilitatea competiției și la evaluarea exactă a vinurilor participante.

De la stânga la dreapta: Hector Castiello Spania, Lukas Roschel Germania, subsemnata, Beka Guganashvili Georgia, Shanna Reis Germania

Dream team

Sper că răspunsul meu a fost complet. Este într-adevăr o recunoaștere a nivelului profesional și în ultimul timp am simțit că aici, în Germania, egalitatea de șansă a început să funcționeze. Nu pot spune același lucru despre România, din păcate am prea multe contraexemple. Însă e destul de greu într-un domeniu dominat de bărbați în orice țară din lume, doar că aici, la noi, lucrurile par mult mai grave, mai profunde, mai greu de schimbat. În vestul Europei, chiar dacă o primă mentalitate primară este aceea de a domina masculul alfa, totuși lucrurile se schimbă. Nu foarte tare, unele dintre femei preferă crescutul unui copil oricărui alt job și se simt bine în siguranță și protejate. Altele preferă să aibă un cuvânt de spus și să se facă auzite. Mi-aș dori și eu să reușesc asta, însă știu că nu este ușor!

Mai bine să vorbim despre vinuri , despre anii de recoltă și cum schimbările climatice afectează producția din fiecare an. Un exemplu atât de bun am avut la această degustare, între 2021, care a fost un an ploios și rece, aproape peste tot în Europa, comparativ cu 2022 sau chiar 2023.

Patru zile de concurs a câte 45-50 de vinuri  nu a fost o muncă tocmai ușoară. Însă pot spune clar că vinurile  italiene se mențin constante în parametrii, au aproximativ aceleași caracteristici indiferent de condițiile climatice. Am avut vinuri albe și roșii, tinere și evoluate. Pot spune clar că 2021 a fost un an foarte prost, iar 2022 a încercat să compenseze pierderile anului precedent. Mai ales pentru vinurile roșii din vestul Europei 2021 a dezamăgit. În schimb am avut ocazia unui flight de orange wines din toată Europa, începând cu Spania, Grecia și terminând cu Serbia, Georgia și Ungaria. O adevărată provocare! Ne dorim vinuri albe vinificate în roșu? Avem consumatori cărora le plac aceste vinuri? În România foarte puține, clar, fiindcă noi nu avem o educație în această privință. Noi doar urmăm niște trenduri pe care alții le definesc. Din păcate nu suntem în stare de a crea un val, un trend, o mișcare. Cum ar fi dacă Negru de Drăgășani și Busuioaca de Bohotin ar fi cele mai dorite vinuri? Producătorii ar răspunde?  Ar veni cu oferte pentru a satisface clientul. Mă gândesc că da și în același timp mă gândesc că suntem atât de la început, că 20 de ani e nimic în istorie, că am făcut oricum enorm într-un interval de timp scurt.

Să ne întoarcem la vinuri, la ce am văzut, Italia, mai ales, dar Portugalia alături de estul Europei, Cehia, Ungaria, Moldova. Majoritatea vinuri bune și foarte bune, bine făcute și corecte, relativ complexe și cu o oarecare personalitate. Evident dacă l-aș lua pe fiecare în parte l-aș putea descrie frumos. M-a impresionat flight-ul de orange wine, chiar dacă am găsit la unul defecte majore. E un trend care câștigă teren și se poate asocia gastronomic cu multe preparate. Ultimele vinuri din concurs au fost din China, fiindcă a durat procedura de vămuire, însă au prezentat interes. E evident că mai au de lucrat la unele dintre ele, însă sunt câteva care le ies perfect!

Aș zice că berea de după fiecare zi de concurs a fost excepțională, așteptată și binemeritată! Însă cel mai mult am apreciat faptul că ne-am revăzut, că am rămas o familie, că ne-am simțit bine. Aș zice că această familie o văd mult mai des, deci e clar că mă simt mai aproape de ea. Pe data viitoare!

Echipa României alături de președintele concursului Wolfgang Haupt

]]> https://www.dianapavelescu.ro/ro/concursul-de-vinuri-rose-no9/ Tue, 20 Jul 2021 08:51:41 +0000 https://www.dianapavelescu.ro/?p=2729 Concursul de vinuri roze pentru vinurile aflate la vânzare pe piața din România a ajuns în acest an de grație 2021 la ediția a 9a. Este, ca multe acțiuni de promovare a vinurilor românești, un concurs născut din pasiune, aceea pentru vin bun a lui Răzvan Stoenescu (vin2.ro), Laurențiu Horodnic (oenolog.ro) și a lui Iulian Grigorescu (pristoanebaricate.ro) desfășurat sub egida Asociației Winelover România. Răzvan în calitate de ambassador pentru țara noastră a acestei mari grupări internaționale de iubitori de vinuri ce a ajuns la peste 25k a strâns în jurul lui oameni frumoși, pasionați de vin.

Am fost onorată să prezidez una dintre comisii, alcătuită din jurați străini, ce au degustat într-un direct virtual cu noi și jurați români, ce lucrează în domeniu sau sunt simpli pasionați de vin.

S-au evaluat două categorii de vinuri nearomate și aromate, doar vinuri seci, numai dintre cele care se puteau găsi la vânzare în horeca, magazine de specialitate sau super/hiper marketuri (conturi).

Vinurile participante în concurs au fost 16, pe care le-au degustat toate cele 4 comisii. Selecția celor 16 s-a făcut în urma a 4 sesiuni de preselecție din 60 de vinuri înscrise în acest an. Cele mai bune 8 vinuri (9 anul acesta fiindcă 2 probe au ieșit la același punctaj) au fost redegustate și astfel s-a ajuns la cele trei câștigătoare Caloian, Cuvee Alexis și Sole a căror ierarhie finală s-a stabilit în urma unei ultime evaluări a celor trei. Au fost foarte multe discuții în online și offline despre clasament și despre faptul că un vin ieftin a ieșit pe primul loc. Și ca de fiecare data primii vinovați au fost cei care au dat notele și deci cei care au dat medaliile. Scopul nu este să găsim un țap ispășitor.  Per total acesta este gustul de roze pe care consumatorul român îl așteaptă de la un roze. Este încă o dovadă că suntem departe de a avea un consumator educat în acest domeniu și că aici mai avem încă mult de lucrat. Este de remarcat oricum că tot mai mulți producători încep să lucreze la marketing și se fac asocieri cu vectori de imagine și se organizează evenimete dedicate unui brand.

Specialiștii din străinătate care au evaluat vinurile au remarcat multe corecții de aciditate la aceste vinuri, însă cu arome mai bine definite decât cele din alte țări degustate precum Franța, Italia sau Spania.

Per total eu zic că au lipsit câteva vinuri degustate în preselecție, care au fost foarte bune și meritau să fie prezente în competiția finală. Cuvee Alexis situat acum pe locul 2 a fost extraordinar în Februarie când a fost lansat și l-am primit pentru prima oară, acum însă a pierdut ceva din aromele amețitoare care m-au impresionat. De aceea vă întreb, poate îmi spuneți voi ce credeți, când așteptați un roze nou pe piață? In februarie de Valentines Day sau în mai când dă căldura?

La categoria de roze-uri aromate este clar că avem de aface cu un singur soi, Busuioacă de Bohotin, foarte apreciat dealtfel de Elisabeth Gabay, Master of Wine specializat pe roze-uri. Poate fi unul dintre soiurile ce poate  intra în panoplia soiurilor tradiționale ce contribuie la unicitatea vinurilor românești. Aici ne-am obișnuit deja cu cea de la Averești, ce a câștigat și anul acesta. Sper că plantațiile din acest soi vor continua să crească.

Nu pot decât să-i felicit pe organizatori, în primul rând fiindcă s-au gândit la un astfel de concurs și au simțit potențialul de creștere a acestui produs de acum nouă ani, fiidcă iată că anul acesta unul dintre cele mai mari concursuri din lume(Concours Mondial de Bruxelles) a dedicat o secțiune specială vinurilor rose cu peste 1000 de probe înscrise. Eu aștept cu interes ediția jubiliară să vedem cu ce surprize vine la aniversarea de 10 ani.

Felicitări Lorena Deaconu  pentru cele două mari medalii! Revelația românească a concursului, Hyperion Fetească Neagră 2016 și Neptunus Shiraz din același an.

După cele două mari medalii de anul trecut luate de Jidvei, iată a venit rândul vinurilor de la Iconic Estate ce aparțin acum grupului Alexandrion cunoscuți în trecut sub numele de Cramele Halewood (Prahova). Sunt foarte fericită fiindcă Lorena este o foarte bună prietenă și știu că orice vin pe care îl face îl face cu pasiune și nu lasă nimic la voia întâmplării. Este un om minunat și răsplata este pe măsura muncii și a experienței de peste 20 de ani în domeniu.

Am remarcat cu foarte mare plăcere că peste jumătate din vinurile medaliate au fost produse din soiuri românești, pe podium clasându-se Fetească Neagră, Fetească Regală, Albă, Tămâioasă Românească și Busuioacă de Bohotin. Ceea ce confirmă încă o dată că soiurile noastre tradiționale sunt cele pe care ar trebui să le cultivăm și promovăm.

Multe crame medaliate, alături de Iconic: Jidvei, Cotnari, Budureasca, Mera Com Internațional, Via Viticolă, Crama Ceptura, Provitis Serv, Vinicola Averești, Vitis Metamorfosis, Avincis.

Cotnari, spre exemplu a luat 3 medalii de aur pentru Tămâioasă Românească 2020, cu 3 branduri, iar Busuioaca de la Averești a rămas pe podium, un rose de nișă care se potrivește într-un restaurant cu stele.

Pentru a consulta lista completă aveți linkul aici: https://resultats.concoursmondial.com/en/results/2021

A fost o onoare să particip și în acest an la Concours Mondial de Bruxelles, ediție care s-a ținut la Luxembourg, precum acum 10 ani. De data aceasta însă în condițiile impuse de Covid.

Cei peste 300 de degustători care participau de obicei în concurs au fost împărțiți în 3 serii, formând echipe de degustare de câte 3 zile. Da, am fost forțați de pandemie, însă partea bună a fost atmosfera familială și faptul că am putut interacționa cu mai mulți colegi decât de obicei.

De regulă, fiecare țară formează câte o echipă, însă colegii mei din România, alături de frații noștri de peste Prut, au fost împărțiți în alte serii, alături de mine a fost doar Mihai Druță din Republica Moldova. Astfel, am avut ocazia să ne înfrățim cu cei din Europa de Est, un fel de Pact de la Varșovia, mai ales pe vapor, când am fost puși în fața puterilor reunite ale Italiei sau Portugaliei. Și în comisia mea, Europa de Est a dominat, cu Ania (Polonia) președinte, Tomi (Serbia), Attila (Ungaria), Dennis(Olanda) fiind singurul din vest. Am fost o super echipă și m-am bucurat de fiecare vin degustat împreună, mai ales că am degustat rose-uri. Thank you, guys!

Spuneam într-unul din articolele precedente de faptul că acest concurs a dedicat unul special rose-urilor. Da, însă chiar și așa, acum a fost o comisie specială pentru ele, din care am fost bucuroasă să fac parte.

De regulă fiecare serie de vin prezentă la degustare are aceeași țară de origine, asta pentru a nu compara mere cu pere. Dintre cele avute m-a impresionat Grecia, care a venit cu niște vinuri uimitoare. Franța cu Provence a excelat și am avut două flight-uri, în două zile diferite cărora le-am dat cele mai mari note, iar,  dintre spumatele pe care le-am avut în deschiderea ultimei zile, cel românesc, de la Rhein a luat nota mea cea mai mare. Spania m-a surprins fiindcă a venit cu niște vinuri complet diferite de cele la care mă așteptam, cu culoare puternică și structură, apropiate de roșii. Au fost doar câteva, în rest pe același palier de culoare și eleganță.

La finalul fiecărei zile am avut câte o serie  de vinuri roșii. Ce pot să spun este că vinurile chinezești sunt super bune, probabil la prețuri mari, însă știm sigur că nu au voie la export. Dacă mergeți pe acolo, sunați pentru recomandări

2018 în Chianti a fost un an perfect. Abia aștept o vacanță la Florența, precum și următorul concurs.

După-amiezele au fost și ele pline cu excursii la producători și pe valea Mossel-ei despre care vă voi povesti în niște materiale viitoare. Luxembourg este un oraș medieval minunat, despre care am înțeles de ce a fost alături de Sibiu capitală culturală europeană în anul 2007. O îmbinare perfectă între medieval și modern.

Există o piață pentru vinurile fără alcool?

” Concours Mondial de Bruxelles” este unul dintre cele mai importante concursuri de vinuri din lume, un concurs itinerant ce se desfășoară în fiecare an în altă țară cu scopul de a aduce în atenția consumatorilor vinuri și locuri noi din diverse zone viticole ale lumii. 2020 a fost al cincilea an consecutiv de participare a mea în calitate de jurat la această competiție. Comisia din care am făcut parte a evaluat, în premieră la acest concurs, vinuri fără alcool. Ceea ce înseamnă în primul rând că au fost îndeajuns de multe probe pentru a se constitui câteva serii, iar în al doilea că acest produs a devenit unul cu o pondere importantă în piața europeană ca să merite atenția organizatorilor.

A fost o experiență inedită la care mă bucur că am participat, însă, pentru a înțelege mai bine haideți să vedem ce înseamnă.

Ce este vinul fără alcool?

Dacă există bere fără alcool, de ce n-ar exista și vin, nu? Într-o logică simplă lucrurile ar putea sta așa, însă reglementările din domeniu sunt puțin diferite.

Vinul este definit de către OIV – Organizația Internațională a Viei și Vinului – după cum urmează: Vinul este băutura rezultată exclusiv din fermentarea alcoolică completă sau parțială a strugurilor proaspeți, indiferent dacă au fost sau nu zdrobiți, sau din must de struguri. Conținutul său real de alcool nu trebuie să fie mai mic de 8,5% vol. Cu toate acestea, ținând cont de climă, sol, soi de viță de vie, factori calitativi speciali sau tradiții specifice anumitor podgorii, conținutul minim alcoolic total poate să fie redus la 7% vol. prin legislație specială pentru regiunea considerată.

Conform acestei definiții, dacă am scos alcoolul din vin, ceea ce rezultă este o băutură fără alcool care nu mai poate purta denumirea de vin.

Cum se scoate alcoolul din vin?

Sunt două metode principale utilizate:

1. Osmoză inversă – aceasta este o filtrare tangențială printr-o membrană foarte fină, la presiune ridicată ce separă apa și alcoolul, după care prin distilare se separă apa de alcool, acesta este îndepărtat, iar apa rezultată se adaugă înapoi produsului care rămâne după filtrare, vinul concentrat. Acest procedeu este folosit în special la reducerea conținutului de alcool din vin, spre exemplu de la 16% la 14% sau de la 13% la 6%. Utilizat mai ales în zonele calde, unde, din cauza încălzirii globale potențialul alcoolic depășește constant limitele prevăzute de legislație. În Europa tot vinul ce depășește 15% este purtător de taxe dacă nu este un produs local specific.
2. Vacuum – prin această metodă, inversul distilării, desfășurată le temperatură scăzută se extrag toate componentele volatile din vin. Ceea ce înseamnă că pe lângă alcool se vor extrage și componentele aromatice. Aceasta este cea mai folosită metodă deoarece alcoolul se poate îndepărta în întregime.
3. Fierberea – a fost și ea o metodă utilizată, datorită faptului că punctul de fierbere al alcoolului în condiții atmosferice este mult mai scăzut decât al apei. Dezavantajul este că prin aceasta se distrug toate componentele aromatice.

Complexitatea unui vin și caracteristicile sale sunt date de echilibrul dintre componentele aromatice, zahăr, alcool, aciditate și taninuri, după caz. Alcoolul joacă un rol important, oferă onctuozitate și crește senzația de dulce și este purtătorul compușilor volatili care se degajă. Îndepărtarea lui creează un dezechilibru, iar componentele volatile nu mai au un suport, ca atare aromele atât de plăcute din vin nu se mai simt, în cazul osmozei inverse. Odată cu alcoolul sunt îndepărtate toate elementele volatile, componentele aromatice, în cazul procedeului prin vacuum. Astfel, în urma dezalcoolizării, vinul este “dezbrăcat” și fără structură. Toate aceste componente trebuie adăugate ulterior pentru ca produsul final să fie similar cu cel de proveniență.

De ce am consuma vin fără alcool?

Sunt anumite situații când nu e recomandat consumul de alcool, de exemplu în primul trimestru de sarcină, însă graviditatea nu e o boală care să te țină acasă și probabil că atunci când ieși cu prietenii ți-ar plăcea să stai cu ei la un pahar cu ceva similar de băut în loc să te uiți la ei cu un pahar de apă în mână.

Ești la dietă și nu îți dorești caloriile în plus de la alcool și nici apetitul ulterior pe care acesta îl creează.

Nu îți place alcoolul sau ai o dependență, însă vrei să consumi altceva decât apă sau suc sau pur și simplu ai ghinion și ți-a venit rândul să fii șofer ori urmezi un tratament medical.

Unele studii au demonstrat că un consum regulat de vin roșu fără alcool, cu aceeași cantitate de antioxidanți precum cel cu alcool ajută la scăderea tensiunii arteriale, însă alcoolul ar putea inhiba efectele benefice ale compușilor din vin. (https://www.ahajournals.org/doi/10.1161/CIRCRESAHA.112.275636)

Aceiași compuși din vin sunt responsabili și pentru reducerea colesterolului rău (LDL).

Mai există și alte afecțiuni când nu e recomandat consumul, însă vinul este un aliment, consumat cu moderație este un catalizator pentru metabolismul uman.

Care este experiența mea în jurizarea vinurilor fără alcool?

Cum vă spuneam la început evaluarea unor astfel de vinuri într-o competiție internațională a fost o premieră a anului trecut.  Unul dintre colegii din comisie, Thierry Cowez, cu experiență în domeniu, ne-a făcut o scurtă prezentare a întregului proces de îndepărtare a alcoolului din vin, cu exemplificare. Vinul inițial, după îndepărtarea alcoolului și produsul final, destinat pieței. Astfel am reușit să ne facem o imagine clară și să ne dăm seama cum ar trebui evaluate. Este clar că produsul final trebuie să fie aproape identic cu un vin normal, cu conținut de alcool, iar diferențele să fie cât mai puțin perceptibile.

Nu știam la ce să mă aștept, fiindcă din ce există la noi pe piață am gustat doar „șampania pentru copii” și acela nu a fost un exemplu relevant. Am evaluat vinuri de toate tipurile: spumante, albe, roșii. Au fost vinuri medaliate! Vinuri care au semănat atât de bine cu cele naturale, normale, încât m-au făcut să-mi doresc să mai fac un copil, acum fiind pe deplin liniștită că voi putea avea vinul meu ;). Unele au semănat atât de bine cu produsul original încât le-am premiat în unanimitate. Vă dați seama, cu excepția lui Thierry nimeni nu a mai evaluat astfel de vinuri, chiar dacă poate unii le-au degustat ocazional.

Majoritatea vinurilor trimise în concurs au fost din Franța și Spania, câte unul sau două din Africa de Sud, Chile și Australia, ceea ce confirmă tendința de consum din Europa, de vinuri fără alcool. Vinurile care au luat medalie de aur au fost albe în ordine din Chile un Sauvignon Blanc, din Australia și din Franța. Medaliate cu argint au fost două rose-uri din Franța, unul cu bule, unul fără.

A fost o experiență foarte provocatoare fiindcă m-a făcut să mă gândesc dacă aș consuma așa ceva, fie numai pentru plăcerea uui pahar în plus fără mahmureala de a doua zi… M-am gândit bine și nu cred că aș face asta, singura variantă ar fi, dacă și numai dacă, sănătatea nu o să-mi mai permită să beau un vin normal.

Mi-ar plăcea însă să știu părerile voastre despre acest subiect. Consumați băuturi fără alcool? Ați încercat vreun tip de vin fără alcool?

In tot slalomul meu de 4 ani, printre oameni, politicieni, culoare ale puterii, politici și campanii electorale, iată ce cred că știu:

1. Oamenii politici (nici eu, nici cei pe care îi admir) nu au ieșit niciunii din zona de confort. Marele nostru dușman este obișnuința, retrogradul prezent acum în partid. Reforma din interior nu o să funcționeze niciodată fără un lider cu viziune și voința. Din păcate, PNL-ul nu îl are. Încă.
2. Diferența dintre sat și oraș este mult mai mare decat aș fi crezut. Oamenii din mediu rural sunt departe de nivelul de trai pe care ne așteptăm să îl avem ca țară europeană, iar modelul “primarul este tătuca” funcționează mai bine decât orice bănuială pe care o aveam acum 4 ani. Mai avem cale lungă până la “individul autonom”.
3. Lupta internă în partid este mult mai dură și mai importantă decât orice campanie electorală. Nu vei primi niciodată ceea ce ți se promite, așa că domnul Basescu avea dreptate cu axioma “nu există recunoștință în politică, este care pe care.”
4. Politica e făcută de oameni pentru oameni, așa că este după chipul și asemănarea lor. Uitați-vă în parlament în ochii celor care ne reprezintă și veți vedea “chipul politicii românești”….
5. La startul din campanie, cei mai mulți dintre colegii mei au intrat și au pus umărul ca să iasă bine, ca să nu fie rău ;); cei mai multi au avut interese personale, sau au sperat că le va fi mai bine. Îi număr pe degete pe cei care au luptat pentru ideologie, pentru liberalism, pentru valori mai presus de “am nevoie de…”.

6. Este foarte ușor să stai deoparte, să faci nimic și să critici. Reiau aici pentru toți care au ieșit în stradă, pentru toți care vor să se implice. Faceți-o organizat, din interiorul unui partid! Avem nevoie de voci ca ale voastre care să se contrapună status quo-ului politic actual și să reprezinte democrația pe care ne-o dorim.
7. Nu pot sa plec din PNL. Am avut multe dezamăgiri, lupte pe care le-am pierdut, dar cred în liberalism din copilărie, cred că fiecare om poate decide pentru el și ceea ce gândește este exact ce i se întâmplă. O societate liberală cu implicare minimă a statului este modelul social în care cred, așa că #rezist..

Am avut o toamna frumoasă, plină de revelații și întâlniri providențiale. Am să povestesc despre toate câte am vazut și înțeles, pe îndelete, dar azi vreau să vă spun despre experiența splendidă de la Milano, la Mad Mood, un eveniment de 3 zile, un mix irezistibil de savoir vivre à la Puglia (regiunea promovată în această ediție a festivalului): wine, food, fashion.

Am ajuns în orașul fashion, printre miile de personaje glamour care umplu străzile orașului pe toata perioada unuia dintre cele mai chic evenimente ale lumii, Milano Fashion Week (care se desfasoară în aceeași perioadă cu Mad Mood), în calitate de ambasador al vinurilor de Jidvei. Am avut onoarea și bucuria să vin aici cu o “frumusețe locală”, un nou brand al vinurilor de Jidvei – Mysterium, un vin ce se cere descoperit, o combinație de soiuri nemaîntâlnită până acum pe Valea Târnavelor, cu o etichetă care face impresie, un labirint, o ghicitoare, un statement de lifestyle.

Organizatorii Mad Mood au descoperit eticheta Mysterium și vinurile Jidvei la noi acasă, la Sibiu, La Feeric Fashion Week și astfel am primit invitația de a fi parteneri la Mad Mood, de a prezenta vinurile și de a organiza un after party Mysterium dupa prezentarea de moda.

Si nu mică mi-a fost bucuria să văd că vinurile au impresionat pe toata lumea, calitatea vinurilor românești nu a putut fi contestată, iar eticheta a facut diferența!

Am facut prezentarea vinurilor noastre în cadrul unei dezbateri la care a participat fiecare reprezentant al producătorilor locali din Puglia, de la maestrii producători de ulei de măsline pana la artizani, producători de dulciuri, de alimente și produse tradiționale, producatori de vinuri și creativi locali.

A fost un eveniment foarte plin de inspirație și idei pentru acasă, pentru ca e un model perfect pentru o Românie care are atât de multe produse tradiționale care pot fi prinse într-un astfel de festival și promovate coordonat, sub o viziune comună, cu implicare și din partea autorităților. Avem cu ce, avem cu cine, trebuie sa fim doar hotărâți să facem asta.

Așa că am început demersurile pentru ca la anul sa avem Transilvania prezentă la Mad Mood, iar Milano să devină măcar pentru o săptămână capitala promovării produselor noastre. Ciao, Milano, ci vediamo!  #safacem #jidvei #wineambassador #romanianwine #wineoftransylvania #VinDinRomania

Pe 24 iunie sărbătorim Ziua Mondială a Iei; mai sunt câteva zile. Ia este recunoscută la nivel mondial ca ambasador al portului românesc. Din 1940, când Henry Matisse a pictat tabloul ”La Blouse Roumaine” și până în 2016, când pe 24 iunie a fost decretată ”Ziua Universală a Iei Românești”, de către primarul Washington DC, au fost făcuți mulți pași spre promovarea acestei mici minuni a manufacturii tradiționale. Anul trecut, de ”Ziua Iei”, am câștigat o ședință foto de care în sfârșit am avut ocazia să mă bucur. Anul acesta am vizitat-o pe Elena Lotrean, unul dintre inițiatorii și susținătorii acestei zile, iar Rareș Helici, ”the photographer”, a fost cel care ne-a amintit că avem și treabă de făcut.

Până la momentul micii vanități a unei ședințe foto profesioniste, am povestit puțin cu Pușa, cum ne place să îi spunem Elenei, despre începuturile acestui proiect de recunoaștere a creației populare românești.

Pușa mi-a povestit cum a început proiectul ”Ziua Iei”, foarte simplu la început. Comunitatea online ”La blouse roumaine” a lansat o provocare în 2013 – fiecare persoană care sărbătorește această zi, oriunde în lume, a fost invitată să poarte o ie și sa-și schimbe poza de profil pe Facebook. Din Venezuela, până în Washington, de la Bruxelles, până în Hong Kong, oamenii au răspuns cu sufletul deschis. Astfel au apărut mai multe inițiative, evenimente organizate cu această ocazie, noi comunități care sărbătoresc această zi. Reprezintă o provocare în sine conturarea propriei hărți a iei, a identității românilor și a spiritului de comunitate.

Anul acesta, în Sibiu, ”Ziua Iei” o sărbătorim în zilele de 24-26 iunie la ”Muzeul Civilizației Populare Tradiționale ASTRA”, alături de ”Future Capital”, ”AIOS”, ”Biciclete Cochete”, ”Asociația Prietenii Mocăniței” și toți ceilalți prieteni care sunt dornici să se implice. ”Prietenii Mocăniței” ne așteaptă în Trenul Copilăriei, iar ”Future Capital” provoacă toți copiii să poarte frumoasa bluză și să vină la o horă, în ultima zi de școală, în Piața Mică din Sibiu. Vă așteptăm, prin urmare, cu drag vineri – după încheierea orelor! – să încingem o horă strașnică în ziua de Sânziene.

Ce îmi place foarte mult anul acesta este că ”Future Capital” a reușit să pună pe picioare și un IA Concept Store. Este mai mult decât un magazin. Este un mod de a susține și de a promova meșterii locali, un atelier de creație conceput special pentru aceștia. Este foarte important a ne păstra datinile și tradițiile, exact ceea ce ne-am propus și noi prin proiectul ”România Făcută”, proiect despre care v-am mai vorbit și în relatările anterioare.

Cred că asta înseamnă să arăți că-ți pasă, ca te implici, că simți românește oriunde te-ai afla. Le doresc din suflet mult succes și inspirație pentru a continua ceea ce au început!

Ne-am cazat la Hotel Privo, o locație de excepție cu o listă de vinuri impresionantă și o cramă bine dotată, cu peste 5 000 de butelii pe stoc. După drumul lung, am fost invitați la o plimbare prin oraș, după care, la cină, în compania unui vin de ”Liliac” am reușit să ne cunoaștem mai bine. Oameni faini și vinuri bune – ce-ți poți dori mai mult?

Dis-de-dimineață am plecat către Batoș, iar prima oprire a fost la biserica evanghelică din Dedrad. Acolo am fost întâmpinați de primarul comunei, simpatic și cu chef de vorbă, ca și cum ar fi fost în campanie electorală. De la dumnealui am aflat că a achiziționat căminul cultural și școala din sat de la proprietarii care le-au primit prin retrocedare. Le-a și renovat. Și este foarte mândru de asta. În căminul cultural am găsit dosită o sticlă de palincă de fructe relativ proaspătă, alcoolul încă nu era bine înfrățit. Primarul a venit imediat cu o versiune îmbunătățită a unei țuici nemaipomenite, numai bună pentru drum.

Am mers să vedem biserica, turnul și pe nenea Huți, chelarul bisericii, care ne-a invitat în turn să admirăm împrejurimile. Peisajul, sau ”panarama”, cum îi spune nenea Huți este absolut superb. Verdele primăvăratic, tocmai udat de ploaia din ajun, este o culoare de neuitat. Având noroc de o vreme bună, am plecat cu alaiul de mașini, oferite pentru promovare de Autoitalia, către un brunch la stâna lui Nea’ Gheorghe. Aici am fost răsfățați cu telemea, caș, urdă și brânză usturoaie de burduf, asezonate cu slănină, ceapă și țuică, cum e obiceiul în zonă. Am încheiat cu un bulz nemaipomenit, peste cel savurat anul trecut. La sfârșitul mesei, ca un făcut, a început să plouă, așa că ne-am urcat rapid în mașini și am plecat către  Lodge-ul Liliac. Am plecat la timp, altfel nu mai reușeam să plecăm cu mașinile de la stână.

Aveam masa pregătită afară, ca de nuntă, dar ploaia de vară ne-a alungat înăuntru, unde am și fost nevoiți să aprindem focul în sobă. Odată toate pregătite, am început degustarea și prezentarea vinurilor albe, proaspete, din 2015.

Gama ”Fresh liliac” era deja bine cunoscută din seara precedentă și de la stână – vinuri proaspete, fructuoase, chiar aromate, în cazul ”Fruity”, lejere, corect vinificate și ușor de băut. Vinuri pe care le-ai lua oriunde i oricând cu tine.

Am trecut la vinurile din Fetească, Fetești cum le spunem noi, regală și albă. Le-am vorbit invitaților despre soiurile noastre tradiționale, despre rolul vinului ca ambasador al unei regiuni sau chiar al unei țări, despre nevoia unei strategii naționale de promovare unitare a vinului și, în general, a produselor românești. Lipsa de comunicare dintre instituții a devenit un fel de obsesie și este trist să constați că alte țări din jur, cum sunt Moldova și Bulgaria au luat-o înaintea României la acest  capitol.

Am savurat un ”Sauvignon Blanc” aromat, elegant și fin, și un roze din Pinot Noir la fel de bun ca cel de anul trecut, proaspăt și sprințar, numai bun de păstrat pentru zilele toride ce vor urma. Nu am sărit nici peste ”Orange Wine”, un vin alb făcut, din struguri Chardonnay, cu tehnologie de vin roșu, fermentat pe boștină, precum erau făcute vinurile în antichitate, în amfore de lut. Un vin pe care-l placi sau nu de la bun început. Mie mi-a plăcut. Trebuie să vă spun că am văzut deja 3 astfel de vinuri produse în România, 3 soiuri, 3 crame diferite, dar am să revin la această temă cu altă ocazie.

În tot acest timp Victor ne-a pregătit vânat la grătar, ținut în baițuri diferite fiecare – rață, căprioară și mistreț. Iar Răzvan, un tânăr de 27 de ani, a venit să ne prezinte și să ne îndulcească cu dulcețurile produse de el.

Și acum am în minte și poftesc la combinația dintre rață, dulceață de cireșe negre și ”Red Cuvee” – un mix de Merlot și Fetească Neagră.

Am terminat degustarea apoteotic cu faimosul ”Pinot Noir”, alături de un guylaș și clătite cu dulcețurile lui Răzvan. Am fost cu adevărat răsfățați. Chiar și acum, scriind despre asta îmi aduc aminte gusturile și aromele din acea zi, poate și fiindcă între timp mi s-a făcut foame.

Un zi de neuitat, plină de amintiri, în care am legat prietenii și am învățat lucruri noi. Ne-am întors la hotel epuizați și impresionați, dar am mai găsit energia de a vizita crama privată a hotelului și a încheia seara în compania unui pahar de vin, desigur.

#liliac #liliacwines #romaniafacuta #winelover #winesoftransylvania #transylvania #VinDinRomania

Mi-ar fi plăcut de asemenea să fi discutat mai mult și despre ce băuturi ar fi indicat să consumăm. Dacă femeile hotărăsc ce mâncare pun pe masă, de ce nu ar trebui să aibă un cuvânt de spus și în privința băuturilor cu care asortează bucatele? Vă invit să reflectați această propunere și să-mi spuneți dacă greșesc.

Revenind la evenimentul ”The Woman”, Maia Morgenstern m-a impresionat în mod deosebit. Mi-a plăcut de Maia Morgenstern tot timpul, încă de când am văzut-o în ”Balanța”, dar energia pe care o transmite, siguranța și simplitatea unei femei care a trăit viața intens și care este atât de naturala și de normală, savurând un pahar de șampanie, m-au cucerit definitiv. Am întâlnit femei de succes precum Monica Bârlădeanu, care creează și produce bijuterii din argint sau Oana Țoiu, antreprenor social, la Mesteshukar ButiQ – o rețea de afaceri sociale care conectează designeri austrieci, români și suedezi cu meșteșugari tradiționali. Acestea sunt doar două exemple, dar sunt convinsă că sala era plină de femei care fie au deja o afacere, fie doresc să înceapă una.

În timp ce ascultam prezentările doamnelor participante, mi-a venit o idee – mi-am imaginat harta României plină de meșteșugari, artizani și mici producători tradiționali. Am găsit și un nume – România făcută.  A venit timpul ca noi românii să arătăm ce putem face și să ne promovăm ideile, să nu mai așteptăm pe altcineva s-o facă pentru noi.

Avem exemple că se poate, suntem păstrătorii unei tradiții și unor obiceiuri bine conservate, chiar și prințul Charles ne-a arătat asta. Sunt convinsă că și noi putem face și putem fi mult mai creativi, deoarece aceasta este motorul succesului economic în zilele noastre. Și aici mă gândesc la zonele rurale, în special acolo unde agricultura și turismul sunt sectoarele economice cele mai importante. Preferințele turistice sunt din ce în ce mai mult influențate de considerente ecologice sau civice, ce țin de sustenabilitatea zonei și a afacerii locale.

Am făcut și primul pas, am cumpărat domeniul de internet, urmează să vă anunț când site-ul este gata și vă puteți înscrie sau puteți înregistra idei de afaceri. Acum lucrez la o formă inițială, dar îmi imaginez că îl vom dezvolta împreună în funcție de cerințele și preferințele doritorilor. Abia aștept!

#thewoman #româniafăcută #femeiașivinul #jidvei

În ultimul timp, pe agenda publică apar diverse teme ce implică într-o măsură mai mare sau mică falimentul unor afaceri având capital românesc. Cauzele sunt multiple: fie legislația proastă, fie intransigența funcționarea publici și nepăsarea autorităților competente în domeniu.

Poate cel mai de impact astfel de caz este cel al taxei de mediu pentru ambalaje mărită considerabil peste noapte și al OTR-urilor (Organizații de Transfer de Responsabilitate). Nefiind pus la punct un sistem adecvat de reciclare, din cauza absenței unui sistem de colectare selectivă a deșeurilor, tocmai s-a descoperit că declarațiile privind acest proces sunt false, că totul este doar pe hârtie, în buna tradiție moștenită din răposatul regim. Și ghiciți a cui este vina: a producătorului autohton, bineînțeles. Producător care ar trebui să-și creeze un departament de inspecție a tuturor celor cu care colaborează pe linia de reciclare, pentru că răspunderea, conform legii, îi aparține în totalitate. Iar OTR-urile, care nu-și asumă niciun fel de obligație, încasează subvenția fără să recileze mai nimic. Prejudiciul este de ”doar” 54 de milioane de euro. Ca urmare, pentru a ne conforma normelor europene, sunt mărite în mod considerabil și peste noapte taxele, din această cauză 180 000 de locuri de muncă fiind puse în pericol, iar prețul alimentelor riscă să crească, afectând atât producătorul român (produsele importate sunt taxate în țara de origine), cât și cumpărătorul doritor de produse românești.

Un asemenea modus operandi aplică insituțiile statului și în Sibiu, unde 60 de restaurante și cafenele riscă să fie închise din cauza amenzilor date de ANAF – Direcția Regională Vamală Brașov. Minim 400 de persoane riscă să-și piardă locul de muncă din această cauză. Asta din cauză că un distribuitor de vin (și menționez că vinul, aliment fiind, nu este produs accizabil) ar fi trebuit să-și scoată un atestat vamal pentru comercializare engros. Acest atestat presupune și existența unei lampe pentru verificarea timbrelor, cu toate că pe sticlele de vin nu există așa ceva. Comercianții, respectiv cafenelele și restaurantele, au fost amendate cu câte 20 000 de lei pentru că nu s-au învrednicit să verifice dacă furnizorul deține acest atestat. Cu alte cuvinte, un simplu restaurant trebuie să fie și organ de control în același timp.

Sunt absolut convinsă că aceste două cazuri prezentate mai sus nu sunt singulare, iar în astfel de situații delicate sunt puși mai toți întreprinzătorii autohtoni. Ceea ce mă face să cred că statul dorește ca investițiile și capitalul românesc să dispară din economie. O concluzie extrem de tragică. Trebuie luate urgent măsuri pentru a evita o astfel de situație. Nu mai putem să ne permitem luxul de a sta pasivi și a face note contemplative. Eu personal voi face tot ce îmi stă în putere prin prisma poziției deținute în PNL pentru o ameliorare cât de mică a acestei situații.

Pe lângă cifre, candidați, încredere sau intenții de vot, un lucru se distinge ca regulă generală: oamenii s-au săturat de aceleași figuri pe scena politică, își doresc oameni noi, sinceri, necoruptibili și pregătiți profesional.

Partidul Național Liberal a demonstrat că este capabil pentru o atare schimbare prin criteriile de integritate impuse persoanelor care și-au declarat intenția de a candida și prin rezoluția adoptată de Biroul Permanent Național prin care cel puțin 30% din candidaturi să fie reprezentate de oameni care nu au mai făcut politică.

Din proprie experiență, pot afirma că nu este ușor ca novice în politică, situație prin care am trecut însămi acum 3 ani. Este dificil să te impui în fața unor relații și legături între persoane, cimentate și consolidate cu fiecare campanie electorală parcursă împreună, așa cum nici experiența politică nu poate fi substistuită.

Dar protestele de stradă din această toamnă care au cauzat căderea guvernului Ponta și rezultatele cercetărilor sociologice ne relevă că în acest moment, poate mai mult ca niciodată, nu ne mai permitem să venim în fața electoratului cu aceleași persoane. Cine nu va înțelege acest lucru, riscă să fie taxat drastic de către electorat.

Categoric, în PNL există oameni care se pliază perfect cerințelor impuse de electori. De exemplu, la Sibiu cel puțin, există mai multe asemenea persoane și am să dau doar două exemple de tineri serioși, profesioniști și ambițioși: Daniela Cîmpean și Răzvan Pop.

Sunt sigură că factorii decizionali din partid vor luar deciziile cele mai potrivite, iar cei 140 de ani de istorie a PNL, celebrați anul trecut, vor fi sărbătoriți prin victorii concludente și în plan electoral.

Primesc adesea această întrebare în preajma sărbătorilor de la prieteni, cunoștințe, oameni apropiați, care decid că evenimentele importante merită a fi marcate într-un mod deosebit.

CE alegem să bem? În primul rând ce ne place! În al doilea rând, ce se potrivește la meniul deja stabilit. Este important ca mai întâi să ne decidem ce vom mânca, ca mai apoi să alegem băutura.

Aș începe masa cu un spumant sau prosecco, pentru deschiderea apetitului și crearea unei atmosfere festive. Momentele speciale petrecute în familie, în cuplu, sau între prieteni sunt un prilej propice pentru discuții interesante și de creare a unor noi amintiri. Așadar, primul pahar de spumant sau prosecco merge perfect cu atmosfera de voie bună în care vom petrece întreaga seară.

În locul spumantului, tradiția cere să fie folosite drept aperitiv și țuica, pălinca sau rachiul de fructe. Aceste băuturi sunt cel mai bine asociate cu produsele tradiționale din porc, care vor face trecerea către masa principală. Nu recomand combinarea celor două tipuri de băuturi: spumant și tărie.

În funcție de primul fel de mâncare, alegerea potrivită ar fi un vin alb sec sau un roze sec. Obiceiurile noastre culinare pentru noaptea de Revelion ne încarcă mesele cu bunătăți gătite adesea folosind sosuri groase, bogate în maioneză. Vinurile albe și roze seci se potrivesc foarte bine în astfel de situații, pentru a mai diminua din greutatea acestor mâncăruri.

Produsele din peste și icrele, pe care cei mai superstițioși dintre noi le mâncăm pentru a ”aluneca” mai bine în Noul An, se potrivesc la fel de bine cu un Sauvignon Blanc, Fetească Albă sau Regală, sau Pinot Gris. Sunt vinuri proaspete, fiecare cu aroma sa distinctă. De la aroma de soc a Sauvignonului, până la cea de flori albe fine și măr verde a vinurilor din Fetească, vinurile albe românești garantează un început perfect al mesei festive.

Pentru felul principal, alegem de obicei produsele din carne, friptura sau sarmalele. Vinurile roșii seci, care în România au ajuns la un nivel al calitatii ce poate oricând rivaliza cu cele mai bune vinuri din Franța, Italia sau Lumea Nouă, sunt alegerea perfectă! Pentru sarmale, asocierea pe care o recomand este un Pinot Noir sau o Feteasca Neagră proaspătă. Sunt vinuri cu un gust fin și nu foarte corpolente.

În schimb, friptura este cel mai bine însoțită de vinuri cu mult corp, complexe. Recomandarea ar fi un Cabernet Sauvignon, Merlot, Fetească Neagră sau cupaje. Vechimea vinurilor alese îmbogățește complexitatea băuturii și astfel, și gustul fripturii.

Cozonacul poate fi savurat cu o Tămâioasă Românească, aromată și dulce sau o Grasă. Deserturile, torturile și prăjiturile pot fi savurate cu un vinars vechi.

Momentul trecerii dintre ani, cum știm deja cu toții, se potrivește perfect cu sunetul unei sticle de șampanie rece, deschise cu bucurie și cu speranța îndeplinirii tuturor dorințelor în Noul An! Experiența ne învață că paharul de șampanie garantează curajul pentru dorințe ambițioase.

La mulți ani!

#jidvei, #misteryum, #owners choice, #ana, #serve, #terra romana, #alira, #granvin

Dar ce se întâmplă după? Desigur, o lecție bine învățată și o remediere a tuturor problemelor ar fi răspunsul corect. Dar nu. Cel puțin nu la Sibiu. Și bănuiala mea este că Sibiul nu reprezintă o excepție, ci mai degrabă o mostră de ce se întâmplă la nivelul întregii țări.

Deloc suprinzător, primul răspuns al autorităților a fost inițierea unor acțiuni ample de verificare și control al localorilor și cluburilor din oraș. Și nu de orice fel, ci în echipe a câte 15 persoane: ISU, OPC, ITM, poliție economică etc. Vă dați seama ce desfășurare de forțe? Asta să fie, oare, soluția problemei?

Aproape fără excepție, și în cazul de față avem parte de o legislație prost gândită și, mai mult de atât, prost aplicată. Până în 2009, mergeai cu planul locației la ISU și acolo obțineai avizul de funcționare. După această dată, legislația a fost schimbată, iar fiecare local cu o suprafață de peste 200 mp, sau cele amplasate în imobile istorice, adică totalitatea localurilor din centrul istoric al Sibiului, aveau nevoie de un ”scenariu de incendiu”. Lucru care, de altfel, sună foarte bine pe hârtie. În realitate, era de preferat amenda de 1500-2000 de lei, care, la mică înțelegere cu inspectorul, se traducea în: ”plătești o dată pe an și ai scăpat de problemă”. În condițiile în care în Sibiu există doar două firme autorizate să execute astfel de lucrări, cu un preț de 1500-2000 de euro.

La aceasta oră, chiar dacă localul dispune de extinctoare, hidrant și respectă toate normele PSI, pentru simplul fapt că nu există acea hârtie, riscă o amendă de 50 000 de lei. Astfel înțeleg autoritățile să-și exercite atribuțiile de prevenție și control: să dea amenzi. Cât mai mari. Și nu pentru motive palpabile, ci pentru lipsa unei hârtii.

O singură concluzie derivă din toate acestea: autoritățile profită de un accident tragic, consecință a unor lacune lagislative, pentru a colecta cât mai mulți bani la buget. Și ce dacă micșorăm T.V.A-ul sau impozitul pe dividende, cât timp nu lăsăm micii antreprenori să supraviețuiască? Deviza după care ne conducem este să distrugem tot și să lăsăm statul unic angajator.

Ultimul care pleacă, stingeți lumina, vă rog!

]]> https://www.dianapavelescu.ro/ro/proteste2016-sau-lectia-care-trebuie-invatata-2/ Wed, 11 Nov 2015 07:28:06 +0000 http://www.dianapavelescu.ro//?p=708

Recentele evenimente din viața publică românească m-au surprins într-o vizită de afaceri la Milano. Am urmărit cu atenție, de acolo, evenimentele care se desfășurau cu repeziciune, atât la nivelul manifestațiilor de protest din stradă, cât și cele de la nivelul de vârf al politicii.

Dacă în privința lui Ponta, Oprea sau Piedone lucrurile îmi erau destul de clare, nu același lucru l-aș fi putut spune și despre ce se întâmpla în stradă.

Așa că, odată ajunsă în București, primul lucru pe care l-am făcut a fost să merg la fața locului să văd cu ochii mei ce se întâmplă în Piața Universității. Îmi doream să simt energia mulțimii și să înțeleg cât pot de mult fenomenul. În momentul în care am ajuns în piața, tocmai se instala o scenă și, de undeva, au apărut și niște tobe. Desigur, nu a durat mult până, în huiduielile celor din piață, scena a dispărut. Într-adevăr nu prea era nimic de sărbătorit, așa cum nu era cazul ca cineva să-și revendice dreptul de vorbitor în dauna celorlalți.

Conștientă fiind de faptul că piața, în general, are o politică mai degrabă reactivă decât pro activă, rolul ei nefiind de a numi miniștri sau guverne ci de a sesiza derapajele celor deja existente, aveam o mică speranță că voi afla soluții de la cei nemulțumiți. Dar nu, din păcate regula a fost confirmată și de această dată. Toată lumea care s-a perindat de-a lungul timpului în viața politică trebuie să plece, întreg sistemul politic trebuie schimbat din temelii. Am văzut oameni dezamăgiți și scârbiți. În ’89, la revoluție, toată lumea era plină de entuziasm, dar, treptat, tot acest entuziasm a dispărut încet, încet în decursul ultimilor 26 de ani.

Aceleași sentimente le-am trăit și eu, la rându-mi. Și, din această cauză am ales, în urmă cu doar câțiva ani, să mă implic activ în politică. Au trecut aproape trei ani de când m-am alăturat unei idei, aceea de a face lucrurile altfel, cu oameni bine pregătiți într-un anumit domeniu, fără a fi întinați de metehnele specifice politicii românești.

Sunt convinsă că printre cei aflați în piață sunt tineri bine pregătiți, care, prin implicarea lor, ar aduce un plus de valoare. Profit cu această ocazie și țin să-i felicit pe inițiatorii proiectului #i74 (mai multe detalii aici). Este un prim pas care ne dă speranțe și ne determină să credem că o reformare a actualei clase politice nu este un lucru imposibil. Nimeni nu spune că este ușor, mai ales că, odată primii pași făcuți, ești automat etichetat ca făcând parte din aceeași oală cu toți politicienii corupți, dar sunt ferm convinsă că odată ce se vor implica din ce în ce mai multe persoane, această perceție eronată poate fi depășită.

Trăim, totuși, într-un sistem democratic, pe care suntem datori să-l facem să funcționeze așa cum ne dorim. Nu cred că ne mai putem asuma luxul de a sta pe margine contemplând pasiv la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. A venit vremea ca ieșitul în stradă să nu mai fie de ajuns, a venit vremea să intrăm în joc pentru a schimba sistemul din interior.