De la ProWein am plecat cu mult entuziasm către Italia, alături de mai mulți colegi care au fost la târg. Întotdeauna cei de la Concours Mondial de Bruxelles ne surprind cu locuri și regiuni pe care nu le-am mai văzut, tocmai ca să putem povesti despre ele cu mai mult entuziasm.
Nu a fost un zbor direct către sudul Italiei, Lamezia Terme, ci am făcut o escală în Milano, pe Linate, unde ne-am strâns și mai mulți. Am plecat cu întârziere și am ajuns târziu, după 12:30. Repartiția pe hoteluri și drumul către localitatea unde aveam să petrecem următoarele patru zile, Cosenza, a mai durat încă o oră. Norocul nostru, al celor care am fost repartizați la hotel President a fost că personalul ne aștepta cu bere rece, vin și ceva de mâncare pentru cei flămânzi de pe drum. Vinul roșu, puțin răcit ne-a relaxat și a fost un somnifer perfect.
Programul la CMB este destul de dur, nu ne lasă să lenevim, fiindcă am ajuns târziu însă, am plecat abia la 8:45. Prima zi nu e de obicei cu degustare, este de acomodare. Facem cunoștință cu locurile, cu împrejurimile, ne sunt prezentate specificurile locale, însă nu știm unde vom merge sau ce vom face, rămâne să descoperim. Singurul indiciu a fost să avem la noi costumul de baie, așa că am plecat îmbrăcată cu o rochie subțire de vară, dacă e cu baie înseamnă că e și cald. Ce e drept, m-am uitat peste prognoza meteo, maximele erau 25 – 26, nu foarte cald însă nici frig, am avut o oarecare temere fiindcă am văzut că bate vântul așa că mi-am luat un șal.
Prima oprire master-classul despre vinurile din Calabria. Fiind peste 300 de jurați am fost împărțiți în funcție de limba pe care am ales-o. La engleză am fost cei mai mulți, așa că am l-am ținut în sala polivalentă a Cosenzei, cam răcoare, însă bine. Mi-a plăcut povestea regiunii Calabria. Acum 32 de milioane de ani o bucată mare de pământ s-a desprins de lângă Piemonte și s-a împărțit în trei Corsica, Sardinia și o bucată mai mică ce s-a lipit de tocul existent al Italiei, formând vârful cizmei, regiunea Calabria. Așa se explică cele trei masive muntoase cu altitudini ridicate, de peste 2000m, ce moderează temperaturile ridicate ale zonei influențate de vânturile toride venite dinspre Africa. Aerul rece coboară pe fiecare versant muntos, indiferent de expunere și creează un microclimat perfect pentru cultivarea viței de vie la altitudini relativ ridicate între 550 -750m. Avem așadar diferențe mari de temperatură între zi și noapte ceea ce înseamnă perioadă lungă de coacere, concentrare de arome și taninuri în cazul strugurilor negrii, o aciditate ridicată și nu în ultimul rând o mineralitate specifică solului…
Calabria are 5 regiuni vitivinicole, un total de 11.000 ha de viță de vie și îmbuteliază 360.000 hl de vin cu precădere rose și roșu (75%) restul alb. Soiurile sunt locale, pe cele internaționale le-am găsit doar rar în cupaje. Greco Bianco, care ar putea fi Malvasia, însă nu e clar încă, Pecorello și Mantonică Bianco sunt principalele soiuri albe. Ar mai fi de menționat Zibbibo, pe care îl regăsim și în Sicilia, Guarnaccia și Malvasia di Lipari, mai puțin cultivate. Soiurile roșii sunt Magliopo Dolce, Magliopo Canino, ambele rude cu Aglianico, încă nu se știe în ce măsură, precum și Nerello care aici e Calabrese, nu Mascalese ca în Sicilia. Greco Nero este și el prezent în anumite zone. Am avut 6 vinuri la degustare, patru albe, a căror ordine nu a fost foarte clară, unele florale, fresh, altele cu macerație peliculară, mai fenolice, un vin roșu din Magliopo Canino, chiar simpatic alături de mâncăruri grase, 2017 an de recoltă încă cu taninuri ferme, puțin rustic. Degustarea am încheiat-o cu un vin dulce, făcut după rețeta locală, pe de o parte din struguri înșirați pe sfoară la uscat (concentrat) care sunt lăsați apoi să fermenteze până la un an, chiar un an și jumătate și o parte vinificași la timp apoi asamblate vinurile. O metodă unică.
Surpiză! Oprirea următoare a fost în vârful muntelui, în rezervația naturală protejată Silla, unde chiar în curtea muzeului dedicat am fost întâmpinați cu produse locale. Eveniment organizat de GAL-ul din zonă ce ne-a prezentat toți producătorii de produse locale protejate și wow! am mâncat pe săturate și am fost răsfățați cu de toate. Am început cu ciorbă de fasole și am terminat cu înghețată. Vinul ne-a fost alături tot timpul. Am gustat mozarella proaspăt făcută, caldă, mmm… o minune, brânzeturi, mezeluri de toate felurile, ndujia preparatul lor din carne de porc și ardei iute ce se poate folosi pentru tartine, dar și la gătit. Mâncare gătită, preparate simple pe bază de legume au dominat, carne a fost puțină, doar de sărbători. Nu ne-a lipsit nici band-ul cu muzică locală. O petrecere pe cinste urmată de o plimbare prin rezervația naturală unde ne-am întâlnit cu ”muma pădurii”. Aici asta înseamnă un copac cu scorbură deschisă din care se colecta rășină destinată iluminatului cu făclii. Vă dați seama că la 800m altitudine vântul bătea chiar bine și era destul de frig, noroc cu șalul, nu știu ce m-aș fi făcut fără.
Ne-am întrebat tot timpul când ajungem la baie și pentru ce ne-am luat costumele că ora deja începea să fie înaintată, iar soarele cădea către apus. Cu oarecare întârziere am plecat către cei de la GAL-ul următor Dei Due Mari, care ne așteptau pe plajă. Am luat-o de la capăt. Baie în mare, cei care s-au încumetat, eu doar mi-am băgat picioarele și am făcut poze cu apusul. Vântul bătea destul de tare, chiar dacă apa era caldă m-am simțit prea obosită ca să intru. Îmi pare puțin rău, dar nu foarte mult. Spre deosebire de cei care nici măcar nu au încercat apa eu m-am declarat mulțumită cu faptul că i-am luat temperatura. Am fost din nou răsfățați cu vinuri și preparate locale, multe legume, paste și ceva pește. Pecorello și Greco Bianco au fost la mare căutare, dar și un rose din Nerello. Am încheiat seara târziu, după 22 și drumul la Cosenza cu autocarul a mai durat încă o oră. Ziua a fost cu adevărat plină!
Social Icons