Au caracterul cu tușe europene, dar mult mai multă caldură și pasiune. Poartă în ele istoria conquistadorilor plini de nerv și a lumii amerindiene, pline de secrete și magie. Sunt fresh ca verdele primăverilor din Buenos Aires sau dense și pline ca un roman existențialist al lui Ernesto Sabato.

Vinurile argentiniene sunt…o poveste. Au toată savoarea unui continent fabulous și a unui neam fascinant. Daca aveți chef de tango, vă invit să faceți oricând o degustare de vin Argentinian, dar nimic nu se compară cu a savura licoarea la ea acasă.

Eh, anul asta, mi-a început cu noroc. Cu un vis vechi împlinit, o întâlnire splendidă cu minunea de Argentina.

M-am întors de curând de acolo și am atâtea să vă povestesc. Toate trecute prin paharele rubinii, translucide și parfumate din podgoriile splendide dintr-o vară târzie argentiniană…

Și m-am decis sa încep cu…vinul de la Yacochuya.

M-am întâlnit prima dată cu el la lansarea colecției Sarah Jessy Jones pe Isla del Descanso. Etichetele erau desprinse, din tablourile lui Eduardo, iar vinurile, pe măsură: un Torrontes, alb, proaspăt, aromat și un Malbec 2015 fructuos, complex, rotund.

Întâlnirile providențiale de aici nu au fost doar cele din…pahareJ. Povestea argentiniană a început cu unul din proprietari, Arnaldo Etchart, un personaj savuros, cel care mi-a spus multe despre cramele din Argentina. Arnaldo -vrăjitorul m-a convins că trebuie să văd Salta și Cafyate, localitatea unde se află și Yacochuya, un fel de Dealu Mare de Argentina.

Istoria a început la crama care a apartinut tatălui familiei Etchart și producea acum 30 de ani (la finalul anilor ’80) pest 6mil de litri de vin, bun, ieftin, vâdut pe piața internă, ca de altfel tot vinul ce se producea pe atunci în Argentina.

In ’88, Etchart Sr. a decis să își împlinească visul de a schimba macazul și de a produce vinuri de calitate. Și s-a gândit că are nevoie de un consultant și unde să găsești unul mai bun decât în Franța? (era acum 30 de ani, totuși).

Din recomadări, ajunge la Michele Rolland, care la vremea respectivă avea în jur de 40 de ani și îl sună. Dl Etchart nu vorbea franceză, Michele Rolland nu vorbea spaniolă. Chiar și așa au avut o conversație spumoasa, care a durat o jumatate de ceas (deh, aceleași limbi latine și aceeași mare pasiune, vinul) și Michele Rolland decide că “avem bilete de avion gratuite pentru Argentina”!

Așa a început totul. Cu un vis, un telefon și o limbă a “vinului”. Și a fost un restart nu doar pentru Yacochuya (o crama mică astăzi), dar pentru toată industria vinului din Argentina. Creșteri de calitate, sisteme de plantare noi, recoltarea la timpul potrivit, oameni din ce în ce mai pregătiți și export de vin în toată lumea, recunoaștere și imagine. Superba poveste si inspirational start, nu? #safacem #VinDinRomania

Cu gândul la visele mari ale lui senor Etchart și la câte se pot face cu viziune și curaj, am luat avionul către Salta, am închiriat o mașină (o paranteză simplă, care merită povestită: tipul de la ghișeul de la parcarea de închiriere mașini, nu avea să îmi dea rest, așa că a zis să plec cu mașina fără să plătesc )

Cald și ploaie de toamnă, la început de cules. Pe marginea drumului, porumb de 2m. Am aterizat în altă lume, aproape de Anzi, puțin mai jos de tropicul Capricornului, unde nici nu mă gândisem că aș putea ajunge vreodată. Am plecat la un drum de 180km, pe valea râului Calchaqui și după un drum de 3 ore jumatate, am ajuns în Cafeyate. Am stabilit întâlnirea la cramă și lihnită de foame am plecat să descopăr micul oraș de aproximativ 15000 de locuitori. Nu vorbesc spaniola, dar cumva mă descurcam în italiană. Puțini erau cei care știau engleză. Evident că am încercat ceva nou și am ales, la întâmplare din meniu, ceva ce suna exotic, “Tamal en chal” și ceva ce știam déjà la ce să mă aștept pentru siguranță: Empanadas cu carne. Primul era dintr-un mălai mare, mai degrabă porumb măcinat grosier ce învelea carne afumată, o găluscă (aproape ca un bulz) învelită în pănuș de porumb și fiert. Servit desigur cu un sos verde sau roșu (acesta picant) și sper să nu doriți amănunte mai multe că la mâncare nu mă pricep, doar la băutură, pe care nu am comandat-o urmând să vizitez crama. Va spun sec, fără zorzoane livrești: delicios.

La cramă eram așteptată de celălalt proprietar, fratele lui Arnaldo, Marcos Etchart. Am plecat în vie 35ha de Malbec, Torrontes, altele, mai mult Malbec.

O vie relativ nouă, din 2002/2003, dar și 8 ha de Malbec de 50 de ani care dă cele mai complexe vinuri. În vie, doar spalieri de lemn, un lemn special din pădurile Anzilor – Palo santo. Vârsta contează, vine însoțită de experiența acumulată, fie a viei, fie a oenologului. Împreună dau naștere la surprize deosebit de plăcute.

Din nou noroc și potriveală, pentru că era vremea culesului, așa că am fost printre primii lor degustători de vinuri din 2017! Erau două experimente de Malbec fermentat la butoi de stejar (baric), unul căruia i se făcuse tăierea în verde a frunzelor pentru ca strugurii să fie expuși la soare, unul fără această operațiune. Desigur, la primul s-au simțit fructele negre coapte, aciditatea mai mică și rotunjimea, al doilea era cu aciditate mai mare, mai viguros, puțin condimentat.

Am trecut apoi la vinurile elaborate déjà aflate în baricuri, cu cupajele déjà făcute combinații de Malbec (malbec cu malbec din locații diferite Yacochuya și Tacuil = Yacuil) sau Mabec cu Cabernet Sauvignon pentru mai multă corpolență și savoare, unele ținute mai mult în baric, altele mai puțin. Cu toatele, o experiență unică!

Am încheiat seara cu o tradițională vită argentiniană și cu un vin incredibil Yacochuya 2008. Atât de complex și de savuros, cu condimente, mai ales piper, cu piele și violete, cu taninuri ferme și cu corp plin, o intrare de neuitat in minunea de aventura argentiniana.

To be continued…