“Vacanze” în Piemonte și “sburători” cu vinuri bune

0 Comment

Rămân și azi în Piemonte cu poveștile mele, pentru că e perioada concediilor și ultimul meu concurs, de aici, mi-a amintit încă o dată de ce regiunea este una perfectă pentru “vacanze italiane”…

Piemonte e o zona încărcaă de istorie, ca de altfel toată Italia. În evul mediu&perioada renașterii, sec XV – XVI, regii și conducătorii regiunilor nu aveau armată proprie, ei plăteau pentru războaie, dacă era cazul, unor mercenari.Ducatul de Savoia, actualul Piemonte, a fost unul dintre cele mai bogate, iar conducătorii lui au avut și propria armată, motiv pentru care au jucat totdeauna un rol important în istoria locurilor și a Europei. Eugen de Savoia devine comandant în armata Sfântului Imperiu Roman (europa centrală) și, datorită înfrângerii lui Ludovic al XIV-lea, primește palatul Belvedere din Viena. Tot de aici a pornit inițiativa unirii Italiei sub bagheta contelui de Cavour. De aceea in zona sunt multe castele, cetăți, biserici fortificate înconjurate de burguri vechi cu ziduri de apărare, asemănătoare cu Sibiul, doar că unele mai mici, precum acest burg Serralunga d’Alba, unde ne-am oprit la întoarcerea din primul drum pe care l-am făcut în Burgundia.

Motivul pentru care ne-am oprit tocmai aici, în Serralunga d’Alba, a fost să vizităm o cramă cu care Marina lucrase înainte, Tenutta Cucco. Și bineînțeles că am avut parte de o primire minunată cu vinuri pe măsură.

Asta iarnă, cand am trecut pe aici, vremea nu a prea ținut cu noi, dar peisajele au fost la fel de spectaculoase precum cele pe care le-am revăzut recent. Castelul nu era deschis acum jumatate de an, dar acum și-a dezvăluit curtea, fiindcă am ajuns după începerea ultimului tur de interior. A treia oară va fi si-gur cu noroc :).

Dar haideți să vă povestesc despre vinuri…

Suntem în DOCG Barolo, în localitatea unde Nebiollo este cultivat la cele mai înalte altitudini, pe o gresie calcaroasă, bogată în fier, fosfor și potasiu ceea ce înseamnă maturare târzie, aciditate ridicată, vinuri puternice și austerea care necesită o maturare și învechire de 12-15 ani. “Vinul regilor, regele vinului” cum mai este denumit Barolo, este un vin care conform regulamentului nu se poate vinde înainte de 38 de luni de maturare, din care 2 ani în lemn (budane sau butoaie) și învechit un an în sticlă.  Pe un Barolo pe care citiți “riserva”, să știți că înseamnă că a fost maturat minimum 3 ani în stejar. Nu are niciodată o culoare foarte intensă, l-am putea compara cu Pinot Noir-ul, rubiniu sau cărămiziu cu foarte mult corp, plin, concentrat cu tanini puternici și aciditate ridicată cu un univers aromatic ce cuprinde ciocolată neagră, condimente, camfor, lemn dulce, prune, fructe uscate, căpșuni, piele, tabac sau trufe albe.

Cam asta trebuie să știți de Barolo; dacă îl întâlniți, savurați-l cu plăcere alături de mâncăruri pe măsură, bogate în proteine sau grăsimi. Nerecomandat vegetarienilor, fiindcă structura și gustul bogat va domina legumele crude sau gătite, indiferent sub ce formă.

Noi am fost puțin răsfățate și am început degustarea cu Chardonnay, cultivat în zonă, din care se obține și spumant, pe acesta l-am lăsat pentru a doua zi dimineața ;).  Am continuat cu Barbera, un alt soi al locului cu randament mare și aciditate naturală ridicată, chiar și la maturitate deplină, motiv pentru care acest soi a fost exportat în zone calde și însorite precum California, Argentina sau Australia. Un soi răspunzător până acum pentru vinurile populare, dar versatil din care se pot obține vinuri tinere, fructuoase și ușor de băut până la vinuri cu personalitate în DOCG Barbera d’Asti.

Pentru a înțelege mai bine potențialul soiului am început cu un Nebiollo 2016 din Langhe urmat de 2 tipuri de Barolo 2013 din zone diferite și am încheiat apoteotic cu un riserva din 2011.

Norocul nostru a fost că în micuța localitate am găsit singurul restaurant deschis pentru a ne potoli foamea. Ne-am petrecut noaptea la doi pași de castel, de fapt deasupra porții de intrare în cetate, visând, desigur, la sburători cu vinuri bune.

Însă nu am plecat fără să mulțumim gazdelor și ne luăm rămas bun la un pahar de spumant.