“Pentru o viață bună fără să-ți pese de ce spun alții”

0 Comment

sau “Por la buena vida y la poca begrenza”, așa cum am auzit spusă vorba asta  care mi-a placut teribil, de curând, la Alicia, în Portugalia. Minunat de înțeleaptă urare, nu? Toate sunt bune, liniștite și în pace când știm cine suntem, ce vrem și ne pasă prea puțin de ce spune gura lumii.

Eh, mie mi-a luat ceva până am înțeles că asta e rețeta unei vieți bune, dar știu sigur, i-am văzut și i-am simțit, portughezii au învățat asta mult mai curând și cu mai putine chinuri. Am ajuns acolo în mai însorit, în minunea asta de țară, în locul unde se produc atâtea vinuri spumante, Bairrada. Totul era verde înnebunitor, cu lămâi și portocali plin de fructe, în aproape fiecare grădină pe lângă care am trecut. Fiind o zonă matritimă, însemnă că plouă mult,  terroire-ul granit și nisip = aciditate mare, mineralitate, randamente bune, dar și căldură, nu neapărat soare.

Portugal Wine Trophy este un concurs organizat (la fel ca Asia Wine Trophy) de aceeași echipă de la Berliner, unde berea face parte dintre produsele de neutralizare; ei bine, aici, în Portugalia, spumantul a fost cel care a îndeplinit această misiune, zic eu cu foarte mare succes. Au fost 3 tipuri în permanență, la dispoziția noastră .

Ceea ce am apreciat întotdeauna, dar mai ales acum, este faptul că portughezii cultivă doar soiuri locale, ponderea celor internaționale este foarte mică (așa că au fost puține spumante unde am întâlnit Chardonnay). Ce e drept, acest soi dă vinului o anumită eleganță pe care nu toate soiurile locale o au.

Odata ajunși în Portugalia, prima vizită a fost la magazinul asociației de producători de spumante Bairrada, (espaco Bairrada sau rota da Bairrada), amenajat cu gust într-o veche gară, prin fața căreia încă mai treceau trenurile – o poveste de loc perfectă pentru legatura dintre vin, turism și pasiune. Și să știți că la pasiune se încadrează și ciocolata pregătită de Nuno Jorge, o ciocolată artizanală ce are în componență vin sau spumant (aici am gasit câte un tip de ciocolată pentru fiecare tip de vin).

Pe lângă faptul că soiurile locale sunt cultivate și promovate, denumirea lor este diferită de la o zonă la alta. Cea mai tare chestie este că un soi are două nume diferite, (de exemplu, în nord este Fernão Pires în sud Maria Gomes :)).

Dupa cum spuneam, portughezii au un foarte mare atașament pentru soiurile locale, fiecare cu personalitatea, povestea si potentialul lui. Asa ca nu pot sa nu mă întreb: oare cum ar fi să se întâmple asta și la noi? Cum ar fi ca fiecare zonă viticolă să se “focuseze” pe un anumit soi?  Crâmpoșie în Drăgășani, Fetescă albă în Transilvania, Frâncușă în Cotnari, Zghihară în Huși sau Mustoasă în Miniș? Oare nu ne-am simți cu toții mai atașati de locul de unde venim?

Și sigur că am învăța cu toții,cu claritatea înțeleptilor: “Por la buena vida y la poca begrenza”…