O dimineață cu a 14-a cea mai bună barista de cafea din lume

0 Comment

Odată ce îți obisnuiești papilele să simtă detalii, să creeze povești, să caute nuanțe, să știți că ritualul degustării devine esențial pentru viața ta și, dincolo de vin, vrei sa fii la fel de connoisseur pentru orice experiență gourmet.

Așa că tare m-am bucurat când am primit o invitație la o degustare de…cafea, la Trofic, într-o dimineață de toamnă târzie.

Ghidul de degustare a fost Mihai Pamfil, un mare pasionat și cunoscator, care ne-a făcut o prezentare minunată despre tehnica degustării de cafea și despre zone, terroir-uri, programele pentru susținerea fermierilor din țările unde sunt cultivați masiv arborii de cafea.

Vă spun sincer că până la această degustare, nu mi-am dat seama cât de asemănătoare este cafeaua cu vinul. Cât contează și pentru calitatea cafelei, materia primă, momentul recoltării, păstrarea, pregătirea și nu în utimul rând prăjirea ei. Și, mai mult, cât de esențiale sunt pasiunea și priceperea baristei care face cafeaua, ce fel de mașină de pregătit are, cum este reglată, cât de mult contează granulația la care este măcinată, presiunea și timpul de preparare. O combinație fascinant de complexă, nu?

La fel ca vinul, cafeaua se împarte și ea pe calități, în funcție de notele obținute, cea mai scumpă fiind 90+, respectiv cea cu peste 90 de puncte. Dintre acestea, am degustat la Trofic, El Salvador, Ethiopia și Panama Gesha.

Le-am încercat prima dată la filtru, pentru a simți mai bine aromele, de aceea ne-au fost servite în pahare de vin; apoi, aceleași cafele au fost servite ca esspreso, mai concentrate și pline, cu ceva provocari pentru detectat aromele. Prima, El Salvador, a fost echilibrată, fără o aromă dominantă, puțin acidă. Ethiopia a fost fructuoasă, cu arome de fructe roșii, coacăze, zmeură, fragi. Ultima dintre ele, Panama Gesha, a fost cu multe flori, dar și cu ciocolată în post-gust.

Vă spun și voua, ce am aflat și eu: trebuie să degustăm esspreso cald, exact așa cum îl primim, după aceea să îl lăsăm să stea puțin, la o temperatură intermediară, apoi la final rece pentru a putea evalua toate tipurile de arome. Trebuie atunci când degustăm cafeaua să evaluăm aromele pe care le mirosim, consistența, aromele din gust și finalul (cam ca la vin 😉 dulce, acid, amar.

Surpriza ședinței de degustare a fost că am asistat la prezentarea Laviniei Toma, barista care ne-a reprezentat la campionatul mondial de la Seoul, unde a obținut locul 14. Cool, nu? A ales un blend între 25% Ethiopia și 75% Panama, un echilibru perfect între arome.

Ne-a povestit că la competiția de barista, trebuie prezentat un esspreso, un macchiato, adică un esspreso cu lapte și o propunere – own signature – a baristei, o creație proprie. Ea a ales un espresso mixat cu smoothie de ananas, mango și miere de salcâm, un echilibru excelent dat de aciditatea și aromele din fructe, combinate cu dulceața mierii și amăreala cafelei; l-am încercat și noi, din pahare de prosecco și e încântător.

Am încheiat degustarea cu un brunch pregătit de Bian, preparate cu arome nu foarte puternice avocado, humus sau vinete combinate cu fructe, portocale sau rodii și frunze verzi de rucola sau salată. Ouă poșate, somon și prosciutto cu mozzarella di buffala. Toate recomandate pentru a acompania cafeaua, bineînțeles.

Bună dimineața! 🙂