Drumul de la o agricultură de subzistență la una competitivă. Exemplul Germaniei

0 Comment

Discutând cu investitorii germani  despre cercetarea aplicata în agriculturăÎn perioada 6-8 iulie, la invitația companiei Weiro, am vizitat Germania în cadrul unui program care a vizat un schimb de experiență în domeniul agricol. Am participat în calitate de membru al Comisiei de Agricultură din PNL alături de câțiva primari, colegi de partid, și câțiva fermieri. Noi, la PNL, credem că o metodă în realizarea lucrului bine făcut constă în implementarea unor modele de succes din alte țări. Iar în domeniul agriculturii, nici nu puteam un găsi un exemplu mai bun, agricultura Germaniei fiind una dintre cele mai performante din lume.

În cadrul acestui proiect am avut ocazia de a vizita două ferme agricole. Prima dintre ele este situată în vestul Germaniei, în proximitatea localității Kerpen, localitate în care s-a născut celebrul pilot de curse Michael Schumacher. O fermă de 320 de hectare, una mică pentru Germania.  Cele 320 de hectare erau împărțite pe culturi diferite: orz, grâu, cartofi, sfeclă de zahăr și rapiță. În mare parte, undeva în jur de 80%, recolta era destinată producerii de semințe, un multiplicator cu acord.

Am fost impresionată de modul în care se face aici cercetare. Astfel, pe 6,5 hectare, se realizează teste pentru a determina soiurile care se acomodează cel mai bine, tratamentele care se impun și cantitatea minimă de fertilizatori.

Ferma beneficiază de un sistem de irigații performant, sursa apei fiind un puț săpat în mijlocul câmpului, alături fiind construită o stație de pompare și un contor limitat la 100 000 de metri cubi pe an.

Lan de grâu cu origine franțuzeasacă având o aristă lungă, recomandat a fi cultivat în preajma pădurilor, greu de mâncat de porcii mistreți, dar nerezistent la iernile reciDar poate cel mai important lucru este că acest obiectiv face parte dintr-o asociație de 2000 de fermieri care au înțeles nevoia de a se organiza. Astfel, pot angaja personal pentru cercetare și negociere de inputuri. Acest lucru le permite să obțină prețuri chiar cu 30% mai mici decât în România. Excepțional.

Am petrecut partea a doua a călătoriei în estul Germaniei, în fosta RDG. Recunosc că am fost mai mult interesată de acest segment al deplasării, fiind curioasă cum au decurs lucrurile într-o fostă țară comunistă, ca a noastră, în privința retrocedărilor și asocierii proprietarilor de terenuri pentru a se putea lucra pe suprafețe mari.

Am constat cu ușurință că și aici suprafețele lucrate sunt compacte, mărimea fermelor fiind considerabilă. Acest lucru a fost posibil datorită faptului că procesul de retrocedare s-a petrecut imediat după 1990. Ca și în cazul nostru, și aici există foarte mulți proprietari, dar aceștia au înțeles că numai lucrând unitar terenul se poate face performață. În orice contract de arendă este specificat că utilizatorul poate lua orice decizie pentru obținerea unor venituri mai mari, chiar și schimbul de terenuri.

Am întâlnit și aici aceeași preocupare pentru cercetare. Pe o suprafață de 40 de hectare erau testate, în scopul ameliorării, soiuri de grâu și de orz care să se potrivească cel mai bine climei din zonă, una continentală, ca și în cazul României. Anual, sunt testate 40 000 de variante din care rezultă 2-3 soiuri ce pot fi cultivate cu succes.

Ferma deține un sistem de irigații de 12 km ce se alimentează din râul aflat în apropiere, cât și dintr-un puț săpat în acest scop. Ferma mai deține o unitate care produce purcei de lapte, cu o capacitate anuală de 140 000 de capete. De asemenea, mai deține o stație de biogaz unde sunt prelucrate deșeurile.

Concluzia acestor zile este că, pentru a face pasul de la o agricultură de subzistență către una competitivă, este nevoie de cel puțin 4 factori necesari a fi implementați:

Asocierea – numai prin cultivarea unor suprafețe mari pot fi obținute randamente ridicate.

Cercetarea – un element esențial întru asigurarea unei agriculturi competitive.

Un sistem de irigații bine pus la punct pentru a nu mai sta la mila ploilor căzute din cer.

Nu în ultimul rând, asigurarea, pe cât posibil, a unui cerc închis de producție, astfel utilizând materia primă obținută prin cultivarea pământului în realizarea unor produse cu valoare adăugată mare, cum ar fi carnea și derivatele acesteia.

#gallery-16 {
margin: auto;
}
#gallery-16 .gallery-item {
float: left;
margin-top: 10px;
text-align: center;
width: 33%;
}
#gallery-16 img {
border: 2px solid #cfcfcf;
}
#gallery-16 .gallery-caption {
margin-left: 0;
}
/* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */

Numai așa putem evita situația în care ne aflăm acum: a exporta grâu, adică materie primă, pe prețuri derizorii, nefăcând în fond altceva decât să exportăm subvenția primită de la Comisia Europeană.

Pare complicat. Și este, cel puțin la fel cât pare. Însă, am credința că având o implicare activă a factorilor guvernamentali și un dialog constructiv între aceștia și agricultori, putem realiza pas cu pas dezideratul propus – o agricultură competitivă și sustenabilă care poate reprezenta un element de bază în dezvoltarea durabilă a României.