Cum am cucerit Strasbourg-ul cu un Pinot Gris

0 Comment

Pentru toți îndrăgostiții de Franța, vă recomand din inimă o vacanță în Alsacia, cu o oprire lungă la Strasbourg, o combinație perfect echilibrată între un vechi conservat foarte bine și noul necesar creșterii firești.

Eu am ajuns aici la început de iunie, după vizita la Anselmann, într-o călătorie de mai bine o oră în  mașina. Drumul a fost împreună cu amicii Geri și Ralf iar la destinație m-am bucurat sa îmi revăd colegii din juriul Concours des Grands Vins Blancs. Dacă mă gândesc bine, cu unii dintre aceștia mă văd mai des decât cu multe rude, practic suntem aproape de o familie, o comunitate veselă, spectaculoasă și foarte unită în jurul unei mari pasiuni: vinurile.

Ca de fiecare dată, e o enormă onoare și o mare placere să fiu alături de femei care promoveză vinuri, care lucrează cu vin, de oameni deschiși și normali, care nu au nevoie de recomandări sau etichete; din categoria rară a oamenilor pe care îi cunoști și recunoști de prima dată.

Alsacia are un farmec aparte, desigur, niște vinuri minerale cu aciditate foarte mare și aparteneță incertă, Germania sau Franța? De-a lungul timpului a aparținut ambelor, dar unde de fapt înclină balanța? Acum către Franța, dar după stilul vinului? Tind să înclin balanța de partea germanilor care au lăsat o moștenire impresionantă.

Christine Collins este splendida doamnă care se ocupă de organizarea concursului, unul dintre cei mai deschiși și optimiști oameni pe care i-am cunoscut, tot timpul cu zâmbetul pe buze și cu glume care te fac să te simți binevenit. Anul acesta ne-a pregătit o surpriză. Asociația viticultorilor din Scherwiller a dorit să-și deschidă o vinotecă, un loc unde fiecare producător să-și poată depozita cele mai bune vinuri. Fiindcă anul trecut programul a fost altul și nu am reușit să ajungem, au decis amânarea evenimentului cu un an, pentru a putea fi și noi prezenți. Te poți simți mai bine de atât? Când cineva își face programul după al tău te simți cea mai importantă persoană de pe pământ.

Am fost întâmpinați cu cremant de către primarul localității, care este și președintele asociației de viticultori. Am inaugurat vinoteca, trecând fiecare sticlă depusă acolo prin mâinile tuturor celor prezenți. Am putea spune că și noi ne-am adus o mica contributie la această vinotecă.

Orașul, la fel ca mai toate din Alsacia, era parcă desprins dintr-un basm al fraților Grimm. Pluteam într-o poveste cu vinuri bune și oameni frumoși, ca de altfel toți cei care sunt în preajma vinului.

În concurs am avut vinuri bune si m-a surprins încă o dată Pinot Blanc-ul, un soi pe care l-am regăsit și în zona Champagne, soi vechi, pe care am avut ocazia să-l cunosc mai bine.

M-am simțit importantă când, printre vinurile desecretizate după concurs, am găsit vinuri românești; un PinotGris Maria și un Riesling Tezaur de la Jidvei. Dar mai și mai bine m-am simțit când am impărtășit părerile colegilor de juriu despre ele, despre cum au fost percepute și notele pe care le-au dat. Ei au fost surprinși de calitate, chiar dacă au reproșat Pinot Gris-ului lipsa acidității comparativ cu vinurile din seria respectivă.  Colegii din Anglia mi-au spus că raportul calitate preț e foarte bun și m-au invitat să prezint vinurile…

Un plan minunat pentru marea mea luptă&pasiune: recunoașterea internațional a vinurilor de la noi de acasă…