Afaceri de familie @Pfalz

0 Comment

Este una din acele întâmplări în care toate lucrurile se leagă așa cum ți-ai dori și totul iese cum ai plănuit…

La jumătatea lui februarie am făcut un tur la Transilvaniei cu un grup de jurnaliști francezi, împreună cu bunul meu prieten William, pe care l-am cunoscut la Feeric. M-am bucurat să pot vorbi despre vinurile noastre și distruge (cu delicatețe:)) clișee despre România, în fața unor tastemakers apreciați și a unor voci europene care, știu sigur, au vorbit tuturor despre noile revelații.

Imediat după prezentarea de acasă am primit invitația să vorbesc despre vinurile românești la Paris și cum aș fi putut pierde așa o oportunitate? Am confirmat pe loc iar providența a facut ca vizita mea la concursul de la Strasbourg sa fie exact în aceeași perioadă, așa că am legat totul într-o poveste splendidă de o săptămână în Franța, mon amour…

Concours des Grands Vins Blancs du Monde este denumirea completă a concursului de la Strasbourg, unde am fost și anul trecut și unde am fost invitată și în acest an. Am căutat cea mai la îndemână variantă pentru zbor și am găsit plecare la Frankfurt. În orice variantă Strasbourg este aproape, tren sau mașină. Ruta mi-a permis un mic ocol și astfel am reușit să onorez și invitația lui Georg Binder la Pfalz (Palatinat), unde am vizitat împreună niște crame. Geri este unul dintre sașii din Sibiu plecați în Germania în urmă cu 40 de ani, profesor la Institutul de Științe Agricole de la Neustadt, pe care l-am cunoscut atunci când vindeam dopuri de la Ohlinger. De atunci ne-am întâlnit la concursuri de vin, în comisiile de jurizare, el fiind cel care m-a ajutat să pătrund în această lume internațională a evaluării vinurilor și pentru asta îi mulțumesc din inimă (nu doar eu, ci și producători români pentru care domnia sa a deschis drumuri pentru recunoașterea și promovarea internațională a produselor lor).

Geri m-a așteptat la aeroport și prima oprire a fost la un castru roman, refăcut. Valea Rhinului a fost principala cale de pătrundere a romanilor în Germania, ajungând pe el până la Köln.

Prima oprire a fost la Stephanie Wegmüller, continuatoarea unei vechi tradiții de familie în producerea vinului (primele documente care atestă ocupația dateaza din 1362). Sala de degustare e o întoarcere în timp, alături de galeria de portrete a familiei. Riesling, Pinot Blanc (Weissburgunder), Scheurebe. Vinului trebuie să i te dedici întru totul, iar Stephanie face asta singură fără prea multe ajutoare, este un artist care a adus prospețime și feminitate austerului Riesling.

Weinkeller Lidy a fost următoarea oprire, o altă afacere de familie, mai mare de acestă dată (aproximativ 20ha), un suflu nou, modern inspirat de elementele chimice de bază o analogie pentru treptele de calitate ale vinurilor Cu, Ag, Au, Pt. O gospodărie bine pusă la punct de foști studenți ai lui Geri. Pinot noir-ul este vinul care mi-a rămas în memorie cu nuante de vișine, cireșe, puțină piele, catifelat și echilibrat.

Ultima oprire a fost la Anselmann, unde aveam să lăsăm mașina lui Geri și să plecăm mai departe cu Ralf Anselmann, colegul nostru din juriu, o cunoștință mai veche, de la Concursul Internațional de la București din 2007, cu vinuri participante în concurs. Am primit atunci un Cabernet Franc din 2004 pe care l-am deschis târziu, după mai bine de 10 ani.

Aici am gasit o cramă mult mai mare, la poartă cu un restaurant cu terasă și un spațiu de degustare cu magazin, destinat degustării vinurilor alături de preparate culinare.

Vinuri excelente, făcute cu dragoste așa cum le știam.

Va urma…