Ador Champagne, “pentru că nicio mare istorie nu a început în fața unui bol de supă”… :)

0 Comment

 

Cei care mă cunosc știu că aș putea bea șampanie, la orice oră din zi, chiar și la micul dejun. Asta și datorită  faptului că m-a marcat cartea lui Noel Barber – “Între râs și plâns” – unde personajul principal, nevoit să plece în exil la Paris din cauza revoluției bolșevice din Rusia anului 1917, își începe diminețile cu o sticlă de șampanie mică. Vă recomand aceasta mică snoberie măcar o dată. Nici nu știți cât de mult schimbă perspectiva și perspectivele…:)

După zilele pline și intense petrecute Paris, am plecat pentru o binemeritată vacanță la țară, în Champagne, la domeniul Severinei –  Domain de Nuisement.  Regiunea este una dintre cele mai vechi ale Franței, atestată încă de la sfârșitul primului mileniu, recunoscută de pe vremea lui Carol cel Mare, cel care a încurajat din plin cultura viței de vie. Faima șampaniei se datorează și faptului că toate încoronările regilor Franței aveau loc la catedrala din Reims, “capitala” regiunii, un important oraș comercial. În ciuda poziției, în calea năvălitorilor spre Paris, a războiului de 100 de ani, regiunea se dezvoltă ca independentă până când contele de Champagne devine rege al Franței, Ludovic al X lea în sec XIV și, de atunci, devine teritoriul coroanei.

Primul popas a la calatoriei mele spre Champagne a fost în Troyes unde am luat prânzul și am simțit că am calatorit în timp spre în evul mediu. Sigurul semn al civilizației mileniste erau străzile asfaltate, dacă nu priveai în jos te puteai crede într-un basm gothic al fraților Grimm.

Odata ajunși la destinație, după o după-amiază de liniște, seara am aprins focul în șemineu și ne-am strâns în jurul lui la un pahar din șampania casei  pentru aperitiv. William ne-a pregătit mâncarea, Patrick a ales un vin de pe valea Rhonului, un GSM tradițional, foarte catifelat, rotund, cu fructe roșii, negre și bine condimentat ce s-a potrivit excelent burger-ului. Focul ne-a încălzit și am savurat din plin viața la țară. Ok, la chateau, în Champagne, dar, totusi, àla champagne :).

M-am bucurat de liniștea locului și de sursurul apei care trecea prin fața casei și le-am savurat din plin. Am dormit excelent și m-am trezit pe la zece cu un sentiment de vină că am lenevit prea mult, pregătită în schimb pentru o nouă zi plină.

Micul dejun a debutat, cum altfel, cu croissant și dulcețuri fine de la Stephan Perrote, campionul mondial al dulcețurilor în 2015, “meilleur comfiturier de France” cel care străbate lumea întreagă să găsescă fructe perfecte pe care să le transforme într-o dulceață fină și elegantă.

Si sa va povestesc despre untul si branzeturile zonei. Doamne, ce minunatie! Chaourse, combinația de brânza cu dulceață de ananas cu ghimbir e o minune!

Dupa festinul matinal, am plecat către Chassney d’Arce, cooperativa din localitate ce gestionează 325ha a 130 de “vignerons” (fiindcă nu mi-e foarte clar cum e corect, cred că viticultori e mai potrivit decât producători). Un loc bine organizat, înființat în 1956, în plină perioada de dezvoltare a Franței. Soiul dominant în zonă este Pinot Noir, tocmai de aceea cooperativa este și unul dintre furnizorii de acest soi al marilor case de șampanie, dar produce și brandul propriu.  Atunci când vorbim de șampanie vorbim de asamblaje, vorbim de găsirea echilibrului perfect al vinului de bază, materie primă, o combinație ce se poate întinde pe 25 de ani, cum a fost și aici, pentru a da tot ce este mai bun pentru a evidenția potențialui zonei. Am degustat pentru prima dată și un blanc de blancs, aici în sud din Pinot Blanc. O surpriză să aflu că Pinot Blanc-ul a făcut parte dintre soiurile zonei încă din vremuri îndepărtate înaite de a se stabili că soiurile pentru șampanie sunt Chardonnay, Pinot Noir și Pinot Meunier. Dar preferința mea, chiar și aici la ceva distanță de Paris, a rămas tot la roze, la șampania roze din 2009, numită minunat: Confidences…

Seara ne-a așteptat o altă surpriză. Severine și-a invitat prietenii, vecinii din sat cu șampaniile lor, fiindcă aici, în Ville sur Arce, toată lumea produce șampaie. Pe lângă BBQ-ul planificat am făcut și o degustare de șampanie. Cum vă spuneam că Pinot Noirul este soiul dominant, Blanc de Noir este cea mai produsă șampanie. Nature, brut nature de la Remy Massin, fără ados de zahăr la expediție mi-a plăcut mult, cu note proaspete de fructe verzi, pere, cireșe, fân și pâine prăjită. Coessens a fost mai eleborată, păstrată pe drojdie mai mult, cu structură, mai complexă și cu note de brioche. A fost o seară memorabilă, o petrecere care a început afară și a sfârșit în fața șemineului, la ore mici, în noapte.

Bonne nuit!