37 minunate @TasteVin

1 Comment

Zgihară, Aligote, Crâmpoșie, Riesling, Pinot Gris, Șarbă, Grasă, Traminer/Gewurztraminer, Muscat Ottonel și Tămâioasă Românească…Bine ați venit în lumea mea! 🙂

Și mândră mi-s că jumătate din splendori sunt autohtone și, analizându-le cu atenție, reprezintă fiecare câte o zonă viticolă: Zghihara de la Averești/Huși, Crâmpoșia din Drăgășani, Șarba din Vrancea, Grasa de Cotnari, Tămâioasa de pretutindeni; dar cele mai bune rezultate le avem de la Pietroasa și din Cotnari.

Să le luam pe îndelete….

Tămâioasa a dominat de departe, au fost multe vinuri și a fost soiul care a luat două locuri pe podium. Primul, cu cea din Dealu Mare, Pietroasa, de care vă spuneam, un vin demisec de la Budureasca 2017 foarte proaspăt și aromat și, așa cum îi spune și numele, cu arome de tămâie, caprifoi, fagure, un soi sensibil, unde vinificatorul trebuie să fie foarte atent la macerația peliculară pentru extragerea aromelor deoarece una prelungită duce la amăreală.

Cea de pe locul 3 a fost o Tămâioasă 2014 de la Domeniul Coroanei, Segarcea, semn că acest soi se pretează la învechire, un vin care a dăramat mitul că doar cele cu rest de zahăr pot fi păstrate timp îndelungat.

Mi-ar plăcea să-l văd și peste 2-3 ani fiindcă a făcut echipă perfectă cu felul de bază oferit de Zexe, o tocană iute cu “mamapiu”, o găselniță excelentă din mămăligă și piure de cartofi, pe care am mâncat-o pentru prima dată.

Pe al doilea loc, am avut un Aligote 2017, Caii de la Letea de la Sarica, alt soi care a confirmat teoriile că s-a acomodat foarte bine în 2 zone din țară, Niculițel și Cotnari. Aici, aromele specifice de pământ reavăn, vegetal și citrice se exprimă foarte frumos într-un vin echilibrat ce s-a potrivit plăcintei cu brânză de capră și spanac ce ne-a fost servită ca aperitiv.

Aș remarca numărul mare de Pinot Gris-uri, soiul pentru care am o slăbiciune, trebuie să recunosc, dar care nu este foarte preferat de consumatori. Este un soi nearomat, care dă vinuri tinere viguroase, cu arome discrete de fân și pere, care în funcțiede zonă, rece-caldă, pot fi verzi sau coapte. Un vin cu potențial de învechire care evoluează în vinuri elegante și structurate ce se pot asocia cu multe feluri de mâncare pe bază de pește și fructe de mare. Și când spun asta, îmi aduc aminte vinul pe care l-am băut cu prietena mea, Lorena Deaconu, pe vremea când lucra pentru Murfatlar, un SDM, alături de niște midi în sos de vin la Scoica în Constanța. Lorena ne răsfață și acum cu vinuri deosebite, făcute cu multă grijă și pasiune la Cramele Halewood, în calitate de senior winemaker (Cramele au avut, de altfel, un Pinot Gris 2015 Hyperion situat pe locul 5).

Știți déjà că vinurile sunt puse pe categorii în funcție de preț, entry level 12-22lei, middle 22- 40, high 40-70. Locul 4 a fost ocupat de Gewurztraminer de la Jidvei, celebra “Fata în iarbă” a lui Grigorescu, care a reconfirmat reputația primită la distanță de 14 zecimi de precedentul loc 3. Un entry level care confirmă faptul că vinul nu trebuie să fie scump pentru a fi bun.

“Crâmpoșia salvează România” a fost un slogan mult folosit datorită inființării cramei din Drăgășani a domnului Guvernator și într-adevăr Crâmpoșia este emblematică pentru această zonă, iar cea dela Stirbey, făcută de Oliver, ne-a impresionat pe locul 5.

Ne revedem la ultima seară de albe, cele din cupaje, luni…

Pe curând!

1 Comments